Copilul meu e cel mai frumos din lume! Cu toate astea nu l-aș duce la expoziția de copii, dacă aceasta ar fi vreodată organizată. Și se pare că e, numai că e un show în toată regula, un reality-show de peste ocean, în care copiii sunt transformați în kichi, chiar de către părinții lor.

Fete și băieții (în special fetițe) se întrec pentru a obține coroana. Sunt îmbrăcate în costume extrem de incomode, sexy, jignitoare de cele mai multe ori pentru o fetiță de 3-4 ani, spre exemplu. Sunt machiate excesiv (gene false, ruj strident, pleoape încărcate de fard), chiar și pentru un machiaj de club, ce să mai zic de un concurs de prichindei. Sunt coafate/tapate cu bucle și cocuri complicate, cu tone de fixativ și spumă și cu o doză impresionantă de sclipici. Sunt învățate cum să mergă pe catwalk, cum să se întoarcă teatral, cum să zâmbească juriului. Toate astea de către ființele care cică le iubesc cel mai mult: mamele lor. În fapt toată familia participă la susținerea fiecărui concurent. Sunt bunici care fac galerie, tați care plătesc fel și fel de costumații, cu gândul că-și vor recupera investiția în cazul în care copilul lor câștigă competiția.

Nu pot să spun decât că mă revoltă și mă dezgustă. Că mi se pare inuman să “dresezi” un copil să poarte costum de dansatoare a la Moulin Rouge. Acești copii sunt abuzați. Pe lângă acest show, însăși Măria Sa Barbie pare nevinovată. Sindromul Barbie a făcut multe fetițe de 5-6 ani să se întrebe dacă nu au fundul puțin cam mare, sau dacă renunță la pâine poate încap în pantalonii cu sclipici, sau pe altele, mai târziu să fie adolescente anorexice. Dar acest tip de spectacol transformă copiii în obiecte urâțite.

Sunt asocieri de cuvinte pe care nu credeam să le folosesc, dar… poftiți de vă uitați:

Sau: