Depresia post-partum este un subiect intens dezbatut. Unii o plaseaza in aceeasi categorie cu “poftele” din timpul sarcinii (pot exista, dar mai sigur sunt doar niste inchipuiri), altii o considera o certitudine.

Multe mame sunt dezamagite atunci cand copilul “din vise” (cel imaginat, visat si dorit pe tot parcursul sarcinii) este diferit de cel real (nascut). Pentru o mama care naste prematur acest lucru e si mai accentuat. Copilul real e incredibil de mic, slabut, pielea e incretita, se vad proeminent vasele de sange si descrierea poate continua de la caz la caz. Peste toate acestea se adauga cele mai importante probleme, si anume cele legate de starea de sanatate a bebelusului. Prematurii sunt instabili din punct de vedere al evolutiei medicale. Intr-un moment pot fi foarte bine, ca in urmatorul sa devina instabili si sa aiba nevoie de ajutor pentru a-si mentine functiile vitale.

Ca mama care tocmai a nascut prematur, imediat dupa nastere nu poti avea copilul langa tine, pentru ca el e dus la terapie intensiva. Patutul gata pregatit de langa patul tau de spital va ramane gol atata timp cat bebelusul este instabil. O astfel de mama poate sa-si tina copilul in brate dupa zile bune. Nu poate alapta fie pentru ca bebelusul e prea mic ca sa aiba puterea sa suga, sau este conectat la aparate, in incubator. ( Read more )