Tagged: tati

Dec 06

Hohotind

Tananam tananam! Inca  un tananam ca sa fie trei.

Doamnelor si domnilor, casa de productie Homeplex va aduce in premiera un foarte scurt metraj: Hohotind.

Casting: bebele Rares si tati ca backing vocals.

Durata: cateva secunde magnifice.

Audienta: mami

Gen: comedie

Limba: bebeluseana, dialect bebelusean al limbii romane.

Cu speranta unui box office cat mai consistent va oferim un film in care ar vrea sa joace si Angelina Jolie (si tati ar vrea sa joace Angi)

Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.

7
comments

Posted in d'ale lui Rares

Feb 25

Welcome Pasarila

Avem o saptamana de cand ne-am inmultit… Cu inca un baiat. Nu ne felicitati pentru ca subiectul are vreo 21 de ani. Si nici de crescut nu l-am luat. E fratele meu, care va imparti aceeasi apa, lumina sau acelasi gaz cu noi.

Ce a castigat tati de Rares?  Un partener de conversatie pentru toate discutiile pline de progesteron pe care eu nu le puteam sustine (fotbal, masini, calculatoare, jocuri, probabil si femei, dar pe ascuns, pentru ca la urechile mele nu a ajuns nimic).

Ce am castigat eu? Bona cu minutul pentru Rares, ajutor in bucatarie si pe fratele meu inapoi.

Ce a castigat Rares? Un prieten de joaca. Prieten care-si intinde cei 190 de centimetri pe podeaua din sufragerie astfel incat printul sa nu se simta mai pitic decat este.

Aventura noastra prin lumea celor mici-pitici mai capata astfel un personaj: Pasarila (chiar asa arata pe langa piticul meu).  Welcome!

1
comments

Posted in Life

Jan 16

Tata?

Mama, mami, mamico, mamos.. ori mai fi si altele inrudite, dar nu-mi trec acum prin minte.

Viitoare mamica. Proaspata-mamica. Mama si copilul. Lapte matern.

Cand naste, o femeie devine mama. Copilul e dependent de mama.

Cand ai nascut? Cum ai nascut? Te simti bine? Te-a durut? Ti-a fost frica? Cum a fost cand l-ai tinut prima data in brate? Te descurci cu el acasa? Te mai doare operatia? Esti obosita? Cat stai acasa? Ti-e greu cu copil mic?…

Oare ii e bine? Oare i-a fost frica? Oare e obosit? Oare cum a fost cand l-a tinut pentru prima data in brate? Oare ii e greu? … Oare cum ii e lui tati? Oare era nervos cand iubita/sotia aducea pe lume copilul lui? Ii transpirau mainile? Batea din picior? Se gandea la flori sau isi dorea ca cei doi/trei/patru…. sa fie bine si sa-i vada?

Organismul unei femei o ajuta sa devina mama. Hormonii bata-i vina care secreta fel si fel de substante. Si mai ajuta si instinctul matern. Plus ca a purtat luni bune viitorul pui in burtica.

Dar cum ajunge un barbat tati? Ce il ajuta ca din momentul tipatului primordial al bebelusului, pe care nici nu-l aude,  sa devina tata? Parca ar fi buni niste hormoni!

Mama este cu siguranta foarte importanta pentru copil. Asta scrie in peste 3677428765 de carti. In tot atatea carti tatal trebuie sa sprijine, sa ajute, sa aline, sa alinte prospata mamica. Cati il intreaba insa cum si ce simte el? Cand are timp sa se gandeasca el cum si ce simte? Oare vrea sa se duca la servici sau ar sta ore in sir sa-si priveasca bebelusul dormind, mancand, plangand, jucandu-se? Oare este si el ingrijorat cand are putina febra?

Sau ce simte tata cand fata lui naste, cand copilul lui are copil?  Cum se simte un tata cand baiatul lui are un copil? Ce simte un bunic?

Nu am raspuns la nici una dintre intrebari. Mi-am adus aminte doar de tata.

6
comments

Posted in Life

Jan 11

Si-am incalecat pe-o sa…

Si a fost noapte si a fost zi: ziua a treia.

Am citit multe despre depresie. De multe ori am subestimat-o. Si ea, draga de ea a napustit peste mine. Fara sa vreau am fost acolo cand l-au gavat pentru prima data pe Rares. Nestiutoarea de mine nu stia ca gavajul e o procedura de hranire des intalnita in cazul prematurilor. M-am speriat ingrozitor, nimeni nu-mi spunea nimic.

In aceeasi zi schimbasem colega de rezerva. Venise o proaspata mamica. M-am intors speriata si ingrijorata de la terapie intensiva, deschid usa si o vad cu micuta in brate. O fetita adorabila, ca toti bebelusii de altfel. Am simtit fizic ca ma prabusesc. Abia ma tineau picioarele. Vedeam un hau mare si la fiecare minut aveam senzatia accentuata de cadere.

A trebuit sa cobor jos de tot, sa ating durerea cu degetele, sa o simt ca-mi vorbeste, ca apoi sa uit de ea si sa ma pot duce increzatoare la intalnirile cu printul meu. La fiecare trei ore.

Am mai stat doua saptamani si jumatate in spital, am mai avut frici, lacrimi, frustrare, dar gaseam capacitatea de a-l asculta pe tati de Rares care venea zilnic cu mancare la spital, ma mangaia cu vorba si cu mana, ne astepta acasa.

Asa se sfarseste povestea despre sarcina. Nu o scrisesem pana acum. Nicaieri. Nici nu am putut.

Vreau sa fie aici cand o sa am nevoie sa-mi amintesc ce norocosi am fost si suntem.

Si a fost noapte si a fost zi: viata noastra in trei (deocamdata).

2
comments

Posted in nastere

Jan 08

Zoo people

Celor de peste 7 luni din casa noastre ne place sa ne uitam pe geam. Ne lipim fruntea de sticla termopanului si ne uitam. Tati se uita in special la trafic: cine trece pe rosu, cine blocheaza intersectia, ce face politia, cum ii iarta politia. Uneori isi ia camera si ii filmeaza. Eu ma uit la lume: cum sunt imbracate femeile, ce fel de mers au (apasat, grabit), cum alearga copiii pe trecerea de pietoni. Ma intreb ce viata au, daca merg la servici, daca azi au o zi buna. Si stau asa, lasand urme ale respiratiei pe geam. Apoi ma enervez ca am facut urme, merg si sterg.

Azi ninge. Frumos. Si vreau sa ma uit cum ninge peste parc. Ca sa fac asta trebuie sa ma imping in geam, sa-mi sucesc gatul, sa ma ridic pe varfuri si cu fata lipita de geam si ochii in extremitatea stanga…. vad un colt de parc. Aaaaa! Ce frumos ninge peste parc! Daca am avea apartamentul vecinilor din partea stanga as vedea mai bine. Dar ei sunt … China people. N-ai cu cine.

Sunt insa convinsa ca partea mea de parc e cea mai frumoasa. Mai bine raman in casa mea si ma duc la bucatarie, care e mai aproape de apartamentul din stanga, deci vad mai bine.

Asa stau eu acasa uneori ca la zoo.

2
comments

Posted in Life

Jan 07

Ioan: Binecuvantarea Domnului!

Asta si este pentru noi Rares Ioan! La multi ani dragostea lui mami si tati! Sa cresti mare si sanatos si sa ramai mereu la fel de vesel si jucaus ca acum!

de la mami pentru Rares Ioan

P.S. Uram “La multi ani” tuturor bebeilor Ioan sau Ioana, ca am vazut ca sunt cativa prin blogosfera! In aceeasi lista ii incadram pe bu, Andreea Ioana (cu tot cu papusa ei bebelus care ieri a devenit Rares Ioan). Cine vrea sa guste din tortul mai sus prezentat sa se prezinte la noi la usa. Partyyyyy!

12
comments

Posted in d'ale lui Rares

Jan 05

Vechi. Nou.

Tati are o pasiune. Veche.

Acum are un loc unde pasiunea trece dincolo de pragul casei. Nou.

Noua ne place. Vechi

Voua? (waiting)

5
comments

Posted in Life

Jan 05

Mami, vii?

Am devenit una din jucariile preferate ale lui Rares. Ma trage de par cat de des poate si cu pasiune, ma trage de ureche, de fata, adora sa se joace cu mainile, sa urmareaca degetele cum se plimba pe tastatura, si sa-mi foloseasca degetul pe post de jucarie de dentitie. Tati este aproximativ in aceeasi situatie, in afara de par, ca de’ tocmai s-a tuns. Desigur jucaria cea mai des utilizata este El. Degete, pumni in gura, picioare trase spre fata, pipaitul genunghilor, palme peste burta, degete in ochi, nas. Se exploreaza. Clipele in care este treaz si nu mananca sunt expeditii in lumea lui. Ochii cerceteaza orice are forma si culoare, mainile pipaie orice le atinge si de aici pana la gurita nu e decat un pas. Aici orice zdranganitoare banala devine un prieten, orice girafa albastra cu urechi portocalii devine Gacup care sta in bratele lui la ceas de somn. Ma invita mereu sa pasesc dincolo si fac asta de multe ori cu mintea rigida a unui adult, care nu stie sa vada si sa cerceteze asa cum face el. Lumea asta bebeluseana ma pune des in dificultate si asta ma face sa ma simt o pietricica intr-un maldar de matasuri unduitoare si colorate. Eu il trag in lumea mea plina de dezamagiri si reguli iar el in lumea lui plina de joc, nou, veselie si simplu. El plange si ridica fundul in sus ca nu vrea iar eu, imi pun fundul jos si mint ca nu pot.

vii cu mine?

0
comments

Posted in d'ale lui Rares

Jan 04

vreau sa pijamalesc

Asa imi plac diminetile: tati doarme (stiu ca se odihneste si ca-i e bine), Rares e hranit si schimbat si se joaca linistit in leaganul de langa calculatorul unde eu tocesc google reader-ul, vrand sa aflu ce-a mai facut lumea in zilele in care am pus tehnologia in cui. Musai eu in pijamale. Imi place sa stau in pijamale. Ma relaxeaza. Daca fac treaba in pijamale parca e duminica mereu. Daca sunt imbracata in nepijamale si stau, e o zi obisnuita.

Toata lumea isi propune chestii noi in prima zi a anului. Eu pe 4. Azi in baie mi-am propus: sa fiu mai relaxata (sa nu mai numar mililitri, biberoane, masuri de lapte praf, grame si kilograme), sa zambesc mai mult, sa nu transform oboseala in al patrulea membru al familiei noastre. Sa fiu ca si cum as fi in pijamale tot anul.

0
comments

Posted in Life

Dec 23

Primiti cu leapsa?

Lepsuim, lepsuim. Ia sa vedem ce e pe birou in dimineata asta:

- monitorul cel mare a’ lui tati, proaspat primit de la mosu’

-boxe, imprimanta, mouse, mouse-pad

-telefonul lui tati, telefonul fix, telefonul lui mami

-dvd-urile lui tati, cu filme ce ruleaza la homeplex

-batista nasului lui mami

-sticla de ice tea a lui tati

-biberonul de aseara cu resturi de lapte a lui Rares

-reviste

-liste cu ce mai trebuie pus prin bagaj

-pixurile lui mami (sunt maniaca dupa pixuri)

Peste cinci minute vor disparea: batista, sticla, biberonul, lista.

Mi-as dori sa mai fie pe birou: o ceasca de cafea, pe care sa nu o beau ci sa o miros si niste cornulete pe care sa nu le miros ci sa le mananc.

Zicem sa lepsuiasca fiecare cu birotica ei si: Sabina si Andreea.

2
comments

Posted in Life

« Older Entries