Citeam ieri despre diferentele de conditii din maternitatile de stat si cele private. Cand eram insarcinata am cochetat o perioada cu ideea de a naste la o maternitate privata. Pentru ca doctorita care imi urmarea sarcina la acea vreme avea contract cu Euroclinic… iata si maternitatea aleasa. Scump doamna scump. Avantajele erau multiple, legate in special de confortul personal mai ales pentru proaspata mamica. Cel mai mult ma atragea ideea ca nu eram nevoita sa dau spaga asistentelor pentru fiecare lucru marunt. Urasc sa dau spaga. La vremea aceea nici nu stiam sa fac lucrul asta, acum “traind” trei saptamani in spitalul Universitar, am invatat si nu-mi mai transpira palmele. Revenind la costuri, la Euroclinic, cezariana era aproximativ 2000 de euro. Rezerva mare, curata, toaleta proprie, televizor, probabil si clatite la orice ora. Calculand costurile estimative ale momentului, factura iesea destul de mare avand in vedere ca unui copil nu-i trebuie numai 3-5 zile de spitalizare ci si carucior, patut, cei care au copii stiu toate aceste amanunte care desi mici, se aduna intr-un ritm fantastic. Chiar si asa tot mi-ar fi placut sa nasc “civilizat”.

Situatia a facut sa fiu nevoita sa nasc “necivilizat”. La spitalul Universitar. Privind in urma, a fost probabil cel mai bun loc unde puteam sa nasc. Au una dintre cele mai bune sectii de terapie intensiva, unde prematurii beneficiaza aparatura si personal specializat.

In prima saptamana am stat intr-o rezerva de doua paturi. Nu mi-a placut deloc. In primul rand eu aveam copilul la terapie intensiva iar celelalte mamici care se tot schimbau aveau bebelusii langa ele, lucru care m-a afectat foarte mult. In al doilea rand daca cealalta mamica  dormea sau era plecata, eram singura, eu si cu bau-bau, desi recunosc, nu prea mi-e frica de el.

In a doua saptamana am fost mutata intr-un salon cu alte trei mamici, care toate mi-au ramas dragi. Mi-a prins foarte bine. Bine a coincis si cu faptul ca Rares incepuse sa se simta mai bine si poate si desenele de pe pereti au ajutat . Aici am mai stat doua saptamani. Cunoscuta spaga, data asistentelor s-a intamplat pe tot parcursul sederii in spital. Zilnic. Pe ture. Nu comentez aici faptul ca uneori nici asta nu ajuta foarte mult, atunci cand aveai nevoie de ajutor.

Discutia este probabil de dimensiuni ce tin de atemporalitate. Ce-i lipseste sistemului nostru, cum e la altii… sunt intrebari care, deocamdata, nu fac altceva decat sa rascoleasca frustrari, dorinte si sperante. Pana sa fie si la noi ca la ei, femeile nasc in Romania. Inca. E clar ca in spitalele de stat sunt neajunsuri din punctul de vedere al confortului. Dar in mod normal nu stai cu lunile acolo. Sunt cateva zile in care personal consider ca cel mai important e copilul, noul tau copil si nu luxul.

In aceeasi situatie as alege acelasi spital. In situatii diferite nasc subacvatic intr-o clinica privata din strainatate. Asta ca sa iasa la iveala o frustrare de-a mea.