povesti « MOM Inc.

Tagged: povesti

Nov 23

Firicel și poveștile ei

Azi am întâlnit-o pe Firicel. Domnișoara Firicel. Mi-o imaginasem în fel și chip, reușisem chiar să o zăresc pe ici pe colo. Dar nu credeam că Firicel nu e o carte, ci emoție, amintire, tresărire copilăroasă, zâmbet de culori și dragoste.

M-am întâlnit cu Ada la steaguri și după câțiva pași mi-a prezentat-o: “Miroase grozav!”. Nimic mai greșit. E grozavă cu totul. De cum o vezi te fascinează un chip vesel. Ochii îi lucesc în culori pline, rotunde, are pielea foarte fină și da, parfumul ei îți prinde mintea în lumea carților.

Trebuie să stai de vorbă cu ea, cu Firicel. E vorbăreață de la prima pagină. Îți spune despre arici, domnul Narcis, grădiniță, îngeri, ciocolată. Gesticulează și râde în hohote, fredonează și imediat tace copilăresc. Ca la sfârșit să șoptească în taină: Șșșșș!

Apoi se transformă sub ochii tăi în sunete. Aceleași vorbe de mai devreme, același arici și aceeași ciocolată. Te ia de mână și alergi prin grădini, te răcorești langă făntănă iar Bunica strigă după tine să vii la o ceașcă de cafea cu lapte. Și tot ce mai vrei e să ai un pui de pernă, moale și mirosind a vânt, să ți se povestească despre Firicel și să te pregătești de vis atunci când domnișoara îți va spune iar: Șșșșș!

Dacă vrei să te întâlnești cu Firicel, mi-a spus că dumincă e la Târgul de Carte de la Gaudeamus. Vine de mână cu Ada și Irina. Fetele astea chiar nu trebuie ratate!

6
comments

Posted in d'ale copiilor carte Domnisoara Firicel gaudeamus povesti

Dec 04

Bu de la bunica

Rares e minunat. Asta am mai spus-o. E minunat pentru ca a reusit sa transforme doua femei in doua bunici fantastice, care se autoproclama a fiind “bu”, singura silaba clara emisa de fantasticul la randul lui nepot. As vorbi despre una dintre ele. Bunica fantastica de mai departe. E o “bu” care in cateva luni (2-3) a reusit sa-si desprinda urechile prinse in internet. “Bu” citeste bloguri, scrie comentarii pe bloguri, foloseste zilnic google, tot zilnic si webcam-ul instalat de ea insasi, foloseste picasa pentru pozele cu nepotul preferat. Bu ne-a uimit cu mintea ei deschisa si tanara. Imi imaginez cum poate va merge cu rolele cu Rares prin parc, cum se vor uita la desene animate la laptop, noaptea inainte de culcare, cum vor asculta povesti la ipod si vor volosi videotelefonia atunci cand vor fi departe unul de altul. Si poate inca si mai multe lucruri tehnologice minunate.

Si pentru ca si cealalta “bu” e cu totul deosebita, propun infiintarea clubului bu-urilor fantastice.

7
comments

Posted in d'ale lui Rares blog bunica desene animate google internet povesti Rares webcam

Dec 02

“de-a bataia”

Am ajuns azi sa ma gandesc la povesti. La violenta din povestile “clasice”. Ce-i drept am tendinta de a blama povestile sau desenele animate actuale si de a ridica in slavi povestile copilariei mele. Povesti care de fapt sunt pline de scene de violenta.

Povestile contin discriminari, acte de violenta, idei terifiante pentru copii cum ar fi abandonul, despartirea fortata de parinti, etc. Multe dintre povesti au un autor colectiv, ele fiind preluate mai apoi de un “nume de pe o carte”. Avand autor colectiv ele exprima fapte din realitatea contemporana acestuia. Si de-a lungul istoriei omului nu prea exista realitate fara violenta. Asa ca din punctul asta de vedere este normal sa fie si in povestile pentru copii.

Pe de alta parte povestile au rol de “supapa”. Ele permit copilului, ca in mod inconstient sa-si exteriorizeze anumite conflicte interne. Personalitatea noastra are si o parte numita de Jung Umbra – “crusta noastra de civilizatie ascunde un soi de bruta cu aspect preistoric”. In Umbra se regasesc reprimate sentimente negative (invidie, egoism, ura, gelozie), care pentru a le cunoaste trebuie “dezarhivate”. Ignorarea lor ar duce la amplificarea conflictelor interne. Asa ca exista o nevoie pentru violenta, nevoie ce trebuie satisfacuta. Copii functioneaza dupa principiul placerii. Placerea inseamna si satisfacerea imediata a unor nevoi. Astfel ei se simt atrasi de scenele de violenta.

Consider ca violenta se vinde bine. De aceea e trecut pragul de nevoie si devine o constanta in lumea personajelor fantastice din povesti, jocuri, carti. Dar pentru asta fiecarui copil ii este asignat un parinte, doi. Atata timp cat violenta nu devine un comportament, o scena in care motanul ii doreste moartea soricelului poate face chiar bine.

5
comments

Posted in d'ale copiilor copii desene animate povesti umbra violenta

Nov 20

Mickey… ici!

Am “auzit” ca vine Mickey, Mini si toata gasca. Prima reactie a fost ca “Vreaaau! Vleauuuuu!Acummmm! Da! Sa mergem si noi cu Rares!” A doua reactie a fost ca prima reactie e foarte poasta. A treia reactie a fost ca nu-mi pot duce bebelusul de 4 luni intr-un loc in care se vor imbulzi mii de copii imbulziti de parintii, bunicii, bonele lor. A patra reactie ar fi ca as vrea sa locuim langa disneyland (de preferat cel din Franta). Dimineata sa ma trezesc, sa ies pe balcon, sa pocnesc din degete si sa zic: “Mickey! Come here!”, sau mai bine romanescul: “Mickey fa-te incoa’!”

Imi doresc sa pot face ca lumea lui Rares sa fie putin slefuita de poveste. Sa transform personaje banale in personaje de poveste. Sa poata sa vada realitatea cu ochelari de umor, imaginatie, poveste, speranta. Deocamdata nu-l avem decat pe nenea parcu’, care ne cheama la el ca sa ne povesteasca ce a mai facut el, ce copii au mai trecut sa-l vada, o avem pe girafa albastra cu urechi portocalii si pe Winnie de pe perete cu care Rares vorbeste in fiecare dimineata. Si pe mami si tati care intruchipeaza pe rand multe animale din parcul zoo.

4
comments

Posted in d'ale lui Rares bebelus disneyland Franta mami Mickey povesti Rares tati Winnie

Nov 04

Girafa noastra se vrea jucarie… publica

Girafa albastra cu urechi portocalii e clar prietena lui Rares. Rares o indrageste, o tine in brate, o asculta, o ia la bunici. E sub papuc.
Asa ca ea, girafa, vrea sa impartaseasca din experientele minunate pe care le traieste alaturi de bebelusul ei preferat. Si le va povesti asa cum le vede, cu ochii ei de ierbivora ratacita prin lumea piticului nazdravan.
Si-a ales si un nume de scena: Gacup. A vrut neaparat sa nu aiba nici un “r” sau “s”, astfel incat Rares sa fie cat mai repede priceput in a o striga.

0
comments

Posted in d'ale lui Gacup Gacup girafa povesti Rares

Aug 18

we’re back again!

Suntem acasa! Deja de doua saptamani. Si ne este tare bine! Incet incet vom incepe sa socializam. Avem gramezi de povesti. Le vom scrie tihnit, pe rand, una cate una, le vom pune savoare si arome, le lasam putin la dospit si apoi ne intalnim la… gura sobei de preferat, daca nu, monitorul vreunui calculator.
… va continua!