Cat timp nu cauti un patut pentru copilul tau? Sa fie de lemn sau pliabil? Mov sau cu vibratii si muzica? Musai cu saltea din iarba de mare, cu o lenjerie vesela si pe Winnie sa-i vegheze somnul. In primele luni, patutul e al doilea loc ca siguranta oferita, dupa bratele parintilor bineinteles. Acolo invata sa se rostogoleasca, apoi se prinde cu manutele si se ridica in picioare. Acolo il lasi ca sa mergi un minut la toaleta, sau sa-ti schimbi bluza. Stii ca acolo ramane. Dar nu pentru mult timp…
Intre 1 si 3 ani, copilul tau cel mic va incerca sa escaladeze patutul care i-a fost ca un cuib din prima zi cand ati venit acasa. Bineinteles, asta daca nu exersati cosleeping-ul. In cazul in care copilul a renuntat la scutece pe timpul noptii, e nevoie sa aiba cum sa ajunga in siguranta la toaleta. Si mai e posibil sa vina din nou barza, iar patutul lui sa fie ocupat de noul locatar. In toate aceste situatii e momentul sa iei in considerare indepartarea unei parti laterale a patutului, sau plecati frumos la cumparaturi de pat pentru copii.
Noi nu ne asteptam (asta deja devine o trasatura a familiei noastre: aia mari sa nu se astepte, aia mici sa se grabeasca) ca momentul cu saritul afara sa se petreaca asa repede. 1 an si 3 luni neimplinite. Dupa ce ne-am revenit din uimire, am stiu ca trebuie sa schimbam ceva, pentru ca in mod clar va incerca acelasi lucru cu prima ocazie.
Variantele sunt: indepartezi una din partile laterale ale patutului (asta in situatia fericita in care ai cumparat unul care sa permita acest lucru), cumperi un pat pentru copii, iar daca ti-e frica de rostogolirile nocturne din pat, poti folosi un timp o saltea mai groasa, pe care sa o asezi pe covor. Astfel copilul se obisnuieste cu spatiul deschis si il feresti de eventuale lovituri.
Foarte important insa este sa elimini pericolele din camera. Micul explorator va cauta, va trage, va impinge. Asa ca verifica inca o data colturile de la mobila, obiectele mici ce pot fi inghitite, jucariile mici pe care poate calca noaptea si se poate accidenta. Blocheaza usile de la dulapuri si sertarele, astupa prizele. In cazul in care puiul doarme singur in camera lui, iar tie iti e teama ca ti se va intampla fantezia aceea cu somnul profund iar copilul va umbla nestingherit prin toata casa, poti pune o portita la usa lui (nicaieri nu am citit despre garantia ca daca a sarit grilajul de la patut, aceeasi soarta nu o va avea si portita). Cei mai multi experti in parenting sustin insa ca auzul tau e cea mai buna alarma.
Ti-e teama ca asa va fi liber sa vina in dormitorul parintilor si sa pretinda un loc in patul mare? Ai dreptate! E foarte probabil sa se intample asa. Daca dormitul impreuna cu cel mic nu vi se potriveste, nu aplica zicala “doar de data asta”, decat daca e bolnavior. Du-l inapoi in patut, iar si iar si iar. Si poate… iar! Daca e mai marisor si apar monstruleti in visele lui, poti face atmosfera din camera mai prietenoasa cu o veioza colorata, cu lumina slaba. Nu uita de prietenii pe care ii avea in patut, neaparat sa-i pastrezi, ei il vor ajuta sa accepte mai usor transformarea.
Cazaturile. Noi le-am experimentat din prima seara. Nu s-a lovit pentru ca am pus o saltea imediat langa patut. Dar ce-i drept s-a speriat. Suntem abia la a treia noapte, asa ca nu putem sti cate o sa avem la activ. Eventual o sa cumparam o aparatoare laterala, numai buna sa-l tina in pat in timpul rostogolirilor, dar usor de sarit.
In cazul in care tot optimismul tau nu il convinge pe copil sa renunte la patut, poti opta pentru o trecere treptata. Poate dormi in noul culcus la inceput doar ziua.
Acum gata cu teoria, noi mergem sa punem in practica. Deocamdata suntem in prima etapa: a frustrarilor, a cararii intre doua dormitoare, a unei nopti perfecte urmata de una dezastruoasa. Dar inca mai avem rabdare.
Noapte buna copii!
In somnul tau ai deschis
Poarta de aur din vis,
Din prag te cheama-un pitic,
Cu barba de borangic,
Vrea sa-ti arate-un ratoi,
Trei ursuleti cu blani moi,
Si un motan vanator,
Dormi puiul mamii usor,
Usor, usor!