Ieri am fost cu Rares in parc. Si cum mi-am uitat cartea acasa, nu am avut altceva de facut decat sa ma uit la oameni. Mai ales la celelalte mamici venite in parc. Majoritatea s-au strans intr-un grup de 12-13, cu carucioarele din dotare, iar restul (cateva) se plimbau sau stateau singure pe alte banci. Printre ele… si eu. Nu am nici un grup de mamici de parc. Mai vorbesc cu una singura, cu care ma intalnesc destul de rar. Nu-mi fixez orarul dupa ele, ci dupa Rares si treburile din ziua respectiva. Dar in parc… sunt singura. Eu cu caruciorul meu si cu copilul propriu. Si cred ca asa imi si place sa fie. De obicei Rares doarme, iar eu folosesc timpul ala ca sa citesc, sau sa ascult muzica, sau sa povestesc la telefon. Discutiile specifice de maternitate le port pe blogul meu sau pe cele ale altor cateva mamici. Si le gasesc suficiente. Dar ce voi face peste cateva luni, atunci cand Rares va vrea sa interactioneze cu alti copiii? Nu vreau si nici nu pot sa-l las sa se joace singur. Copiii de varsta lui vor avea gasca mostenita de la mamele lor. Stiu ca un copil e o “vaselina” buna pentru a lega noi relatii, dar tot mi-ar fi de folos niste metode de patrundere intr-un grup deja cristalizat.
Tagged: parc
Zoo people
Celor de peste 7 luni din casa noastre ne place sa ne uitam pe geam. Ne lipim fruntea de sticla termopanului si ne uitam. Tati se uita in special la trafic: cine trece pe rosu, cine blocheaza intersectia, ce face politia, cum ii iarta politia. Uneori isi ia camera si ii filmeaza. Eu ma uit la lume: cum sunt imbracate femeile, ce fel de mers au (apasat, grabit), cum alearga copiii pe trecerea de pietoni. Ma intreb ce viata au, daca merg la servici, daca azi au o zi buna. Si stau asa, lasand urme ale respiratiei pe geam. Apoi ma enervez ca am facut urme, merg si sterg.
Azi ninge. Frumos. Si vreau sa ma uit cum ninge peste parc. Ca sa fac asta trebuie sa ma imping in geam, sa-mi sucesc gatul, sa ma ridic pe varfuri si cu fata lipita de geam si ochii in extremitatea stanga…. vad un colt de parc. Aaaaa! Ce frumos ninge peste parc! Daca am avea apartamentul vecinilor din partea stanga as vedea mai bine. Dar ei sunt … China people. N-ai cu cine.
Sunt insa convinsa ca partea mea de parc e cea mai frumoasa. Mai bine raman in casa mea si ma duc la bucatarie, care e mai aproape de apartamentul din stanga, deci vad mai bine.
Asa stau eu acasa uneori ca la zoo.
2
comments
Imi e frica de bau bau
Prima pe anul asta. Venita stereo de la Sabina si Salmi.
Ce-as face daca nu mi-ar fi frica:
-mi-as lua dragostea si iubirea si as pleca in alta tara;
-mi-as deschide ori o gradinita ori un centru de relaxare;
-as lasa dragostea la alde bu si mi-as lua iubirea intr-o croaziera, safari or something;
-as conduce ca nebuna prin Bucuresti;
-i-as lua pe ai mei si am alerga in picioarele goale pe iarba pe care nu ai voie sa calci din parc;
Si Doamne inca multe alte lucruri. Sunt atatea frici stranse intr-un singur suflet.
2
comments