Azi i-am scris pentru prima data lui Mos Craciun. Sigur vor mai scrie, ca sa ne asiguram ca daca e imprastiat si o pierde pe prima, o citeste pe a doua, pe a treia… pe a mia.

Lui Mos Nicoale nu-i scriem. De obicei el ne scrie cate ceva si ne lasa langa pantofiori. In schimb vrem sa ajunga dorintele noastre la el prin telepatie, zvon, porumbel. Sau poate o sa se opreasca un minut sau doua, pe bordura unei parcari aferente centrului comercial de unde-si face aprovizionarea, o sa-si scoata laptop-ul pe care l-a primit anul trecut de la Mos Craciun (un fel de prima pentru depasirea normei de copii vizitati) si va citi blogul.

Asa ca am vrea sa stie ca-l rugam din suflet sa nu aduca dulciuri decat pentru mami si tati. Noi nu avem dinti, dar nu vrem sa ne cariem nici macar gingiile. Niste mere ar fi bune, dar il rugam sa le cumpere din piata de la tarani, in obor, culoarul din mijloc primele tarabe. Nu suntem fitosi, ci doar eco. Daca nu gaseste mere poate sa ne aduca cereale fara gluten, sau ce vrea el dintr-un ghid de alimentatie pentru bebelusi. O alta idee ar fi niste tablouri, care ne plac foarte mult, numai sa fie atent la culori, sa nu fie terne.

Oricum apreciem si factorul surpriza. Factorul surpriza placuta. Daca vrea sa se tina de glume poate sa ne aduca si o nuielusa, ca intelegem ca asa e protocolul, dar musai sa mai fie ceva langa ea. Si nu o alta nuielusa.

Cu speranta in suflet, jucaria in mana si balutele la gurita ii dorim Mosului putere sa se aseze pe bordura inghetata, rabdare sa se incarce pagina blogului (stim ca laptopul lui e un model mai vechi) si baterie.