Zilele astea am tot fost prin zona Dorobanti. Aceeasi ca-n vremurile bune. Masini multe si scumpe, blonde multe, telefoane pe mese, densitatea fitelor pe metru patrat destul de mare. Din asta am inteles ca nu suntem cu totii egali in fata crizei. Unii sunt mai egali decat noi si o privesc pe duduia criza din spatele unui geam bine spalat dintr-o cafenea cu scaunele spre strada. Zona sus amintita pare o enclava privilegiata si cu atitudine anticriza. Spre binele celor care frecventeaza cafenelele simandicoase sper ca nu-si scot ultimii bani de pe card ca sa-si plateasca o cafea fierbinte si apoi mananca toata saptamana la cantina la Drept. Unde mancarea e de altfel foarte buna, dar n-are prestanta decat in randul muritorilor de rand.
Tagged: mancare
Nov
24
O familie ca o paella
Intr-o zi, si nu in doua, faceam paella. Simbolul bucatariei spaniole, desi ca roman, te-ai astepta ca simbolul sa fie… capsuna. Ei bine nu e! Ziceam de paella. Simplu de facut si gustoasa, cred eu. Gateam si ma gandeam cum e paella asta: nu e ghiveci desi pui o gramada de legume in ea. Desi se amesteca, legumele raman intregi. Fiecare leguma ramane cu individualitatea ei de leguma. Noi suntem asa. Familia noastra. Avem momente cand suntem doi cate doi sau trei cate trei bot in bot. Avem si momente cand stam toti trei in aceeasi camera si fiecare face altceva. Si ne bucuram si de momente de ras, galagie, pupaturi dar si de momente de liniste, de ocheade si atat, de priviri calde aruncate peste umar. Ca sa vezi ce ti-e si cu mancarea asta! Cum se baga ea in mintea noastra! De-asta o sa ajungem niste obezi!
0
comments