Am “auzit” ca vine Mickey, Mini si toata gasca. Prima reactie a fost ca “Vreaaau! Vleauuuuu!Acummmm! Da! Sa mergem si noi cu Rares!” A doua reactie a fost ca prima reactie e foarte poasta. A treia reactie a fost ca nu-mi pot duce bebelusul de 4 luni intr-un loc in care se vor imbulzi mii de copii imbulziti de parintii, bunicii, bonele lor. A patra reactie ar fi ca as vrea sa locuim langa disneyland (de preferat cel din Franta). Dimineata sa ma trezesc, sa ies pe balcon, sa pocnesc din degete si sa zic: “Mickey! Come here!”, sau mai bine romanescul: “Mickey fa-te incoa’!”

Imi doresc sa pot face ca lumea lui Rares sa fie putin slefuita de poveste. Sa transform personaje banale in personaje de poveste. Sa poata sa vada realitatea cu ochelari de umor, imaginatie, poveste, speranta. Deocamdata nu-l avem decat pe nenea parcu’, care ne cheama la el ca sa ne povesteasca ce a mai facut el, ce copii au mai trecut sa-l vada, o avem pe girafa albastra cu urechi portocalii si pe Winnie de pe perete cu care Rares vorbeste in fiecare dimineata. Si pe mami si tati care intruchipeaza pe rand multe animale din parcul zoo.