Cam pe la 8 trecute fix, cand se pregateste soarele sa isi bea laptele de seara, copilul nostru se tranforma intr-o rata. Sau broasca. Sau orice fiinta care se balaceste cu entuziasm. Nu se da de trei ori peste cap (Doamne fereste!). Nu spune abracadabra (inca). Ci leapada hainele pamantesti pentru un invelis de stropi si spuma. Dar sa va povestesc pe indelete.

Mereu i-a placut partea zilei intitulata “baita”.  Atunci cand era mic tacea malc si-si lua privire de print arab inconjurat de slugi care ba ii incalzeau picioarele cu scutec inecat in apa calda, ba ii sapuneau mana stanga sau ii masau obrajii. Bunica sustinea cursuri: iti pregatesti tot dinainte, ca nu cumva sa lasi copilul singur si tu sa te duci dupa ceai de musetel; verifici apa bagand cotul in ea (dupa ea, veneam noi si verificam cu termometrul de apa);  pui prosoape pe jos pentru ca sar stropi;  ii pui un scutec de panza pe el si-l umezesti mereu ca sa nu-l ia cu frig; , intai il speli pe cap, insisti pe la pliurile pielii, ii masezi obrajorii, uite si aici sub barbie, vezi ce multumit e? (toate astea dupa ce in spital il spalasem doua saptamani la chiuveta, fara termometru si musetel); il scoti din apa, il stergi bine – nu uita de urechi – si ii faci masaj (stiu, masajul dupa baita activeaza copilul, dar al meu era tare somnoros la masa, asa ca ii dadeam un mic impuls); il imbraci cu grija, sa nu il sperii; toate astea destul de repede ca sa nu-l ia cu frig;  in timpul asta tati goleste cadita si o clateste ca sa fie pregatita pentru data viitoare.

Pana pe la 5 luni, cam asa ne-am executat, cu mici variatii de la indicatiile bunicii. Cam pe atunci Rares a inceput hidroterapia. In cada mare, temeinic dezinfectata inainte, plina ochi cu apa la maxim 33-34 grade. (Detaliu picant: mi s-au golit plamanii si creierul de oxigen atunci cand instructoarea lui l-a scufundat, cu capul in jos, pana la fundul cazii. El in schimb a iesit cu ochii deschisi si cu un zambet larg.) Descoperind el ce e aia miscare acvatica, o repeta in cadita de plastic din mijlocul dormitorului. Urmarea? Doi parinti participanti la tricouri ude, impreuna cu covorul participant la carpeta plutitoare. Ne-am mutat in piscina din baie, unde Rares era tinut cand pe burta, cand pe spate, de tati, iar mami sapunea de zor. In rest aceleasi detalii: totul aranjat in camera, sters, masat si imbracat.

Pe la 11 luni trecute fix, copilul a devenit tot mai hotarat sa stea in picioare. Pentru a pune capat luptelor: “Tine-l tu de picior ca sa-i clatesc eu urechile”, i-am luat un scaunel de baie (reductor inel). Reductorul se prinde cu ventuze de fundul cazii, asa ca nu exista riscul sa vasleasca pana la dus. In plus are trei jucarii in fata, jucarii cu rol de intretinut copilul. Si pentru ca ele mai mult de 5 minute nu fac fata, avem o flota compusa din: Winnie de plastic, impreuna cu prietenii lui, tot din plastic, bureti de baie, recipiente de sampon, scrub si ce mai e la indemana, un pelican infometat care mananca caracatite si viermi de apa, dusul care produce hohote de ras atunci cand ameninta spatele copilului si uimire atunci cand acelasi copil nu poate prindre intre degete jetul de apa. Si asul din maneca: doua manute plescaitoare care fac cei mai mari stropi din lume. La capitolul pregatiri ne mai permitem scapari: luam pijamalele in drum spre pat, ma intorc si iau crema, copilul coboara in fundul gol din pat si fuge spre usa, eu las crema pe pat si il prind exact inainte sa iasa pe hol, iau si o jucarie pentru distragerea atentiei, mai fac un bau-bau cu prosopul in cap, el se intoarce si fuge in capatul patului, il aduc inapoi si il gadil in talpa… Masaj nu mai facem pentru ca nu mai doreste printul, decat in anumite momente sau zile, de obicei cand se aliniaza planetele.

Concluzia: baile noastre au fost mereu un succes! Dar am beneficiat si de copil nascut in zodie de apa .

Prima baita a lui Rares. Dupa ce toata ziua ma uitasem in oglinda sa vad daca-s aranjata ca sa-i placa puiului de mama, vine copilul si vine si ora de baie. Mi-l ia ca pe un pui de mata, mi-l baga in chiuveta si da-i si spala-l.  Primul impuls a fost sa-l iau din mainile ei si sa-i dau si doua palme. Nu lui ci asistentei, dar era asa de slab incat mi-era frica sa nu-l nimeresc pe el, cumva.

Am ajuns acasa si prima baita asistata de tati a fost intr-o cadita speciala de bebe, cu picioare pliante…. o minunatie… pana la vreo 4 luni. Atunci Rares a inceput hidroterapia, in cada mare din baie. Si de cum a simtit gustul spatiului si al balacelii, imita cu incapatanare aceleasi miscari in dormitorul lui micut si alb, cu parchet pe jos. Rezultatul era ca jumtate din apa din cadita ajungea pe jos.

Asa ca am facut upgrade la cada mare. Unde am zis sa variem putin si am incercat sa folosim un reductor gonflabil. Doar am incercat pentru ca eram crizati amandoi (recunosc amandoi implica mai mult eu) ca se duce copilul la fund. Desi experimentul cu 4 sticle de 2 litri pline cu apa si puse pe reductor, ne-a asigurat ca un copil de 5 kg nu ia apa la bord.

Pana acum doua zile singurele elemente auxiliare la ora de scaldat erau jucariile si furtunul de la dus, atractie fatala pentru puiul nostru. De sambata avem reductor inel.  Prima intalnire dintre copil si scaunel a fost una aproape esuata, apoi mai bine si speram sa fie din ce in ce mai bine, macar cateva luni de acum incolo, cand probabil vom trece la covoras.

L.E. Postul a fost scris la indemnul domnului babydex.

Metoda sultana este brevetata de d-na Georgeta Sultana, singurul animator acvatic din Romania. Metoda se adreseaza copiilor mici si foarte mici (nou-nascuti, sugari). Este recomandata ca metoda de stimulare pentru copiii sanatosi, nascuti prematur, cu risc neuro-motor sau cu probleme in acest sens.

Metoda presupune trei etape: masaj, exercitii de kinetoterapie si ultima etapa, hidroterapia. Partea de masaj implica masajul tuturor partilor corpului (membre inferioare, membre superioare, cap, gat). Sunt adaugate elemente de reflexoterapie pentru masajul din talpa. Partea de kinetoterapie contine exercitii ce ajuta la formarea si imprimarea schemei corporale, a lateralitatii, a echilibrului. Un exercitiu spectaculos este: pendula. Acesta urmareste pierderea reperelor spatiale ale copilului si recapatarea acestora intr-un timp cat mai scurt. Cu siguranta cea mai placuta parte pentru bebelusi este hidroterapia. Aceasta se desfasoara in cada mare, plina cu apa, la temperatura de 32-33 grade. In foarte scurt timp (uneori chiar de la prima sedinta), bebelusul va efectua scufundari, folosindu-se de reflexul pe care il are din nastere: reflexul de  scafandru. Acest reflex ii ajuta pe bebelusi sa isi opreasca respiratia atunci cand sunt in apa. Reflexul se pierde intre 4 si 6 luni. Cu ajutorul hidroterapiei reflexul se transforma in automatism, astfel ca atunci cand va fi mai mare, fostul bebelus, va putea face exact acelasi lucru.

Succesiunea celor trei etape il ajuta pe copil sa aiba achizitii motorii mult mai repede. El va face exercitii pe uscat, apoi le va face in apa unde ii va fi mult mai usor pentru ca apa preia din greutatea corpului. Astfel el afla ca poate sa le faca singur si cu putin efort. Ajuns din nou pe uscat se va folosi de impresia emotionala a lucrului facut de el, si va repeta exercitiile cu mult mai mare usurinta.  In plus combinarea celor doua medii (acvatic si gazoz) ii aduce bebelusului o multitudine de informatii noi.

Dupa varsta de 6 luni terapia se poate continua la piscina, cada de acasa fiind neincapatoare pentru micul inotator.

Rares va incepe de saptamana viitoare hidroterapia. Inca nu putem merge la piscina pentru ca nu avem toate vaccinarile facute si a mai venit si iarna asta! Asa ca ne-am hotarat sa transformam baia proprie in piscina. Inca nu stim exact cum si ce fel, dar in cateva zile vom putea impartasi impresii. Deocamdata citim, vizionam, ascultam, ne minunam de ce pot face alti bebelusi. Speram sa devenim si noi diving-baby!