Tagged: gradinita

Sep 12

Grădinița 3.0

Anul trecut, cam pe vremea asta, povesteam despre gradinița 2.0 (adică de la vârsta de doi ani). Programul a dat eroare după câteva luni, puține ce-i drept, așa că am dat “end now”.

Anul ăsta,total pe neașteptate, a trebuit sa lansăm programul grădinița 3.0, de pe 1 august. Într-o săptămână a trebuit să-i găsesc lui Rareș o grădiniță. De fapt să ne găsim, pentru că grădinița nu e numai a copilului, e și a părinților care își lasă acolo cea mai mare comoară a lor. Am vizitat cel putin 6-7 grădinițe din noua zonă în care ne-am mutat, sau undeva aproape de serviciul nostru  (adică berceni și militari). Asta după ce l-am tot întrebat pe domnul internet de review-uri de grădinițe, lucru ce l-a cam pus în dificultate. Doar pe forumuri găsești frânturi de opinii, dar nici una despre grădinița pe care am ales-o în final.

Din amintirile mele (au trecut vreo 2-3 luni de atunci, so if you excuse me…. ) am văzut așa:

Little Angels din sectorul 4: a fost clasata in categoria: niciîntr-omiedeani. Curtea cu o mare schelă pentru fațadă (bănuiesc), bebeluși mergând pe jos fix pe urmele de pantofi ale părinților-vizitatori, așa cum au venit ei de pe străzile Bucureștilor, iar de procesul de educație, nici nu se poate vorbi.

Gradinița Happy Little House ( a Adrianei Bahmuțeanu, din ce am citit pe net). Spre surprinderea mea, grădinița stă foarte bine la capitolul educație. Am auzit de programă, de teme săptămânale, coordonarea activităților. În schimb au o curte destul de mică și foarte pavată, sunt cam departe de noi și erau închiși în august.

Sigur am mai văzut vreo două grădinițe, pe care nu mi le aduc aminte acum. Noi am ales Arici Pogonici pentru că: (în ordine absolut aleatoare a unei minți obosite, ce debitează în miez de noapte)

- e cea mai curată grădiniță pe care am vizitat-o EVER!

-are curte cu iarbă și ceva nisip (nisipul este esențial pentru Rareș)

-mi-a plăcut de doamna educatoare (acum are altă educatoare, dar impresia este aceeși)

-mi-a plăcut de doamna directoare

-are supraveghere video (care e cea mai consumatoaredetimp chestie părintească pe care am experimentat-o)

-e relativ aproape de noi

-Rareș îi spune “dița moasă”, ceea ce e cel mai bun argument. În primele zile abia îl convingeam să meargă acasă.

Deocamdată, motivul pentru care Rareș ia siropul de tuse e ca să-l primească la grădinița a doua zi.

Acest post e public, în dorința de a ajuta părinții care sunt în căutare de grădinițe din zona Berceni. Sper să ajute.

0
comments

Posted in cufarul Lui, Uncategorized

Feb 10

… cum Rares si-a intalnit iubirea

Ieri a fost frumos. A venit Andreea la noi. L-a cunoscut pe Rares. Rares o place pe Andreea. Mult. A ras cum nu rade nici la noi, parintii lui. In consecinta credem ca si  Andreea il place pe Rares.  Apoi am stat de vorba ca pe vremurile studentiei. Mult si frumos adica. Eu m-am speriat de Nigeria, ea s-a speriat de chestii bebelusene. Ne-am linistit si apoi am visat. Cum o sa ne deschidem noi o gradinita, apoi ne extindem si ne facem si un after-school. Detaliile sunt deja puse la punct, mai avem nevoie doar de bani.Dupa ce a plecat ma simteam ca venita de la spa: zambareata si relaxata.

Ne pare rau ca Andreea e maritata. Era buna de nora: frumoasa e, desteapta e, la teste nu o mai supuneam pentru ca o cunosc deja.

2
comments

Posted in d'ale lui Rares

Jan 08

Atunci sau acum

Stau si visez cu ochii deschisi vremea cand o sa mearga Rares in picioare. Vremea cand sper din tot sufletul meu sa mearga Rares in picioare. Mai visez vremea cand sper sa vorbeasca. Si cand sper sa se descurce la activitatile de la gradinita. Bine si la cele de la scoala si gata (sunt convinsa ca mereu o sa am frici, dar acum eu le consider pe astea cele mai mari). Si visez cu asa pasiune incat as vrea sa dau timpul pe fast forward si sa ajung atunci, atunci si atunci. Apoi inchid ochii de visare si-i las deschisi pe astia caprui ai mei. Si vad cum se uita la mine, si pare ca se pierde caprui in caprui, cum se lipeste de sufletul meu atunci cand e in bratele mele, cum se rusineaza si-si baga boticul in umarul meu, cum imi descopera cu manutele fata, cum se uita dupa mine prin camera incercand sa-mi fure o privire, cum adoarme zambind uitandu-se la mine. Si atunci vreau sa zic STOP. Vreau sa se opreasca timpul in loc, ca sa ma bucur cat mai mult de aceasta infinita dragoste. Imi doresc sa pot mereu sa-l iau in brate si sa-l alin, sau sa-l adorm, sau sa-l legan.

Ma uit la el si vad cum creste in fiecare zi, cum dintr-un bebelus care doarmea 22 de ore pe zi a ajuns sa tipe dupa mine, cum de la 8 mililitri mancati la o masa acum mananca cereale si mar copt, cum dintr-un bebelus incruntat tot timpul a ajuns sa zambeasca de la 8 dimineata la 11 noaptea.

Da, e un copil tare bun, asa a fost mereu. Da Doamne sa mearga, sa vorbeasca, sa se descurce la gradinita si apoi la scoala. Da Doamne sa fie sanatos!

1
comments

Posted in d'ale lui Rares