Tagged: desene animate

Jan 15

Rusinea nu e a copiilor

Nu sunt documentata. Nu stiu respectivele desene animate. Nu stiu caror copii li se adreseaza. Nu stiu nici postul tv respectiv. Rares se uita doar la “Razvan si Dani”, jumatate de ora, dimineata, pentru ca atunci ne uitam si noi la tv. Numai ca mi se pare putin exagerata aceasta isterie. Da, nu e bine sa apara imagini indecente, fie ele si doar desenate, intr-o emisiune dedicata copiilor. Cred. Numai ca acele imagini au incarcatura erotica pentru adolescenti si adulti. Un copil de 3, 4, ani vede o fetita in chilotei. Asta vede si la bazin, si la mare, poate chiar se joaca dezbracati impreuna. Nimeni nu se scandalizeaza atunci cand vede doi copii dezbracati jucandu-se in nisip. Nici chiar ei nu se scandalizeaza. Pentru ca nu stiu ce inseamna rusinea. Rusinea se invata mai tarziu.
Copii se intalnesc cu situatii pe care noi le consideram “erotice”, destul de des. Copii intra peste parintii lor in baie, sau atunci cand sunt intr-un moment intim. Ce sa facem? Incuiem usi prin casa? Luam copilul de urechi pentru ca a intrat peste noapte in dormitorul parintilor? Sau ii explicam niste lucruri absolut normale, care se intampla de dinainte sa apara el, sau noi.
Cine se simte scandalizat poate ar fi bine sa citeasca ideile lui Freud despre sexualitatea infantila. Si cum copiii, dupa parerea lui, incep sa se masturbeze de pe la 3 ani. Bine, nici pe Freud nu-l consider cu toti boii acasa (dar pana la urma cine ii are?)

Personal nu am ajuns in faza “copilul intreaba de ce eu am si ea nu are, sau de ce el are si eu n-am”. E doar o parere teoretica si pur personala. Si probabil ca am scris despre asta pentru ca de dimineata am vazut-o pe Laura Andresan la televizor.

6
comments

Dec 04

Bu de la bunica

Rares e minunat. Asta am mai spus-o. E minunat pentru ca a reusit sa transforme doua femei in doua bunici fantastice, care se autoproclama a fiind “bu”, singura silaba clara emisa de fantasticul la randul lui nepot. As vorbi despre una dintre ele. Bunica fantastica de mai departe. E o “bu” care in cateva luni (2-3) a reusit sa-si desprinda urechile prinse in internet. “Bu” citeste bloguri, scrie comentarii pe bloguri, foloseste zilnic google, tot zilnic si webcam-ul instalat de ea insasi, foloseste picasa pentru pozele cu nepotul preferat. Bu ne-a uimit cu mintea ei deschisa si tanara. Imi imaginez cum poate va merge cu rolele cu Rares prin parc, cum se vor uita la desene animate la laptop, noaptea inainte de culcare, cum vor asculta povesti la ipod si vor volosi videotelefonia atunci cand vor fi departe unul de altul. Si poate inca si mai multe lucruri tehnologice minunate.

Si pentru ca si cealalta “bu” e cu totul deosebita, propun infiintarea clubului bu-urilor fantastice.

7
comments

Dec 02

“de-a bataia”

Am ajuns azi sa ma gandesc la povesti. La violenta din povestile “clasice”. Ce-i drept am tendinta de a blama povestile sau desenele animate actuale si de a ridica in slavi povestile copilariei mele. Povesti care de fapt sunt pline de scene de violenta.

Povestile contin discriminari, acte de violenta, idei terifiante pentru copii cum ar fi abandonul, despartirea fortata de parinti, etc. Multe dintre povesti au un autor colectiv, ele fiind preluate mai apoi de un “nume de pe o carte”. Avand autor colectiv ele exprima fapte din realitatea contemporana acestuia. Si de-a lungul istoriei omului nu prea exista realitate fara violenta. Asa ca din punctul asta de vedere este normal sa fie si in povestile pentru copii.

Pe de alta parte povestile au rol de “supapa”. Ele permit copilului, ca in mod inconstient sa-si exteriorizeze anumite conflicte interne. Personalitatea noastra are si o parte numita de Jung Umbra – “crusta noastra de civilizatie ascunde un soi de bruta cu aspect preistoric”. In Umbra se regasesc reprimate sentimente negative (invidie, egoism, ura, gelozie), care pentru a le cunoaste trebuie “dezarhivate”. Ignorarea lor ar duce la amplificarea conflictelor interne. Asa ca exista o nevoie pentru violenta, nevoie ce trebuie satisfacuta. Copii functioneaza dupa principiul placerii. Placerea inseamna si satisfacerea imediata a unor nevoi. Astfel ei se simtĀ  atrasi de scenele de violenta.

Consider ca violenta se vinde bine. De aceea e trecut pragul de nevoie si devine o constanta in lumea personajelor fantastice din povesti, jocuri, carti. Dar pentru asta fiecarui copil ii este asignat un parinte, doi. Atata timp cat violenta nu devine un comportament, o scena in care motanul ii doreste moartea soricelului poate face chiar bine.

5
comments

Nov 12

Homeplex

Aseara am fost la film. Am culcat copilul in patutul propriu, ne-am intolit, ne-am dat cu parfum. Eu nu am mai avut timp de coafor dar am zis: “fata!” lasa ca nu o sa fie aglomerat, nu te vede lume multa. Si hainele erau putin sifonate dar am mers pe aceeasi idee. Am luat floricelele, ieftine, foarte ieftine, dincolo era mai scump. Sucul gratis, intrarea libera. Asa ca am intrat. Ne-am asezat, loc gol in stanga, loc gol in dreapta. In curand ne-am dat seama ca eram doar noi doi. Ne-am simtit ca doi adolescenti care atunci cand vad o sala goala de cinema se bucura ca nu e plina. Reclame nu au fost, doar sonorul era putin cam tare. L-am reglat din telecomanda si ne-am intins picioarele pe canapeaua noastra draga din sufragerie. Avem cinematograful nostru. Ne permitem: Homeplex!

Am vazut Wall-E. Desene animate. Mi s-a parut o poveste de dragoste foarte reusita. Roboteii au putut sa redea gesturi tandre si dragastoase mai bine decat reusesc fizic multi actori. In plus a fost si o parodie la societatea de consum de astazi, la lenea care ne apuca pe toti: lene de miscare, de prieteni, de lucruri importante din jurul nostru.

A fost ceva totusi ce mi-a dat fiori. Prietenul lui Wall-E: un gandac de bucatarie autentic, care mai avea si vreo 14 vieti, ca nu murea orice i s-ar fi intamplat. Totusi nu a incercat nimeni cu Raid spuma.

Daca vreti sa va faceti o parere…

7
comments