Din Creta am facut o excursie de la zi la Santorini. Initial aceasta era destinatia aleasa pentru luna de miere, numai ca bugetul nostru de proaspeti casatoriti ne-a obligat sa renuntam.
Ne-am trezit la 3, la 4 eram in autocar, la 5 eram pe feryboat, la 6 am vazut un rasarit minunat. Drumul a fost destul de lung, am ajuns in Santorini pe la pranz. De departe imaginea insulei este uimitoare. Vezi un perete inalt, iar pe creste o glazura alba, casele de un alb ireal pentru noi, veniti din Marele Gri.
Stiam totul despre Santorini, citisem cam tot ce gasisem pe internet, asa ca am fost pe rand dornici, nerabdatori, uimiti, incantati. Cu cat ne apropiam, cu atat desluseam mai bine casute ce pareau minuscule, vazut de departe, un sat pentru pitici.
Puteai sa urci in Fira cu magarusul sau cu telegondola. Am ales a doua varianta, pentru ca era mai rapida si mai putin mirositoare.
Sus din nou am fost incantati. Strazile sunt de fapt alei inguste, pe care abia poti merge mana de mana, intrarea in casa se face direct de pe alee, gardurile sunt gardulete, care abia iti ajung pana la brau. Colturi rotunde, albastru, rosu ici colo, pisici.
E liniste de parca nimeni nu ar fi acasa. Numai ca sunt destul de multi turisti, care insa respecta regulile casei. Gasesti din loc in loc case care au curti. E mult spus, de fapt sunt mici terase unde iti vine sa uiti de lume, scaune pe care te-ai aseza ca sa vezi marea, insula de vizavi, muscatele rosii.
Viata de turist e scumpa.Terasele au preturi exagerat de mari. Pe partea cealalta a insulei gasesti restaurante cu preturi acesibile.
Mi-as dori sa fi vazut si Oia, despre care am citit ca e la fel de frumoasa. Nu am vazut decat o plaja neagra. Pe la 5 p.m. am plecat spre Creta.
M-as intoarce oricand in Santorini. Fara Rares. E un loc de mers in doi. Ar fi plictisitor pentru un copil si greu pentru parinti sa alerge dupa el pe toate aleile inguste.
We will always have Santorini.
