Tagged: copil

Mar 31

Minte redusa… concediu maternal redus!

“Durata concediului maternal (pentru cresterea copilului) va fi redusa de la 24 de luni, la 18 luni, au declarat pentru Capital surse guvernamentale.

Potrivit surselor citate, decizia va fi luata in urmatoarele sedinte de guvern, cel mai probabil in prima decada a lunii aprilie, dupa ce Ministerul Muncii va redacta actul normativ care va modifica actuala lege referitoare la concediul pentru cresterea copilului.

Informatia a fost confirmata, indirect, si de catre secretarul de stat in Ministerul Muncii, Mariana Nedelcu, aceasta afirmand ca Executivul are in vedere “incurajarea mamelor sa se intoarca mai repede la munca”. (sursa: www.capital.ro)

Pai eu zic ca e foarte bine avand in vedere ca bone sunt cu duiumul, crese care sa primeasca copii mici la fel…  Nu mai vorbesc despre relatia mama-copil, care e intrerupta fix in momentul cand poate abia a invatat sa mearga. Stiu ca sunt mame care au dorit, sau care au fost obligate de angajator sa revina la servici mai devreme de 24 de luni. Dar nu consider ca e normal sa fie o lege care sa impuna lucrul asta. In primul rand consider ca la 18 luni e prea devreme pentru dezvoltarea psihica si emotionala a copilului, ca  sa fie trunchiata legatura cu persoana cea mai importanta pentru el in momentul respectiv. In al doilea rand, in lipsa de bunici ce faci? Bona? Eu stiu doar povestile prietenelor si deja mi-e frica. Cresa? Sunt extrem de putine crese care sa primeasca un copil asa mic, mai ales ca de multe ori o conditie e: “sa faca singur la olita”, “sau macar sa ceara”. Si uite asa se duc toate dorintele tale de a lasa copilul in pampers pana la 2-3 ani.

Dupa o astfel de reglementare astept cu nerabdare o lege prin care sa se micsoreze si durata sarcinii. Si nu de la 9 la 7, pentru ca in cazul nostru Rares a facut deja asta. Ma astept sa fie ceva mai multa inventivitate decat cea a unui bebelus si sa reduca sarcina la maxim 4-5 luni. E criza domle’ ! Cine-si mai permite sa tina o sarcina 9 luni?

13
comments

Posted in d'ale copiilor

Mar 05

Nu sunt perfecta… nici nu vreau, nici nu pot

… Dar am fost. Prima oara. In primele clipe ale vietii mele probabil parintii si-au spus: e perfecta. Da stiu, ciudat! Aveam coji pe fata, tenul rosiatic-vinetiu, chestii scarboase prin par. Si cu toate astea… perfecta! Si am cazut in dizgratie. Perfectiunea s-a dus cu primii colici, dinti, mofturi la mancare.

Mai apoi am incercat sa redevin copilul perfect. Si m-am chinuit. Inutil. Nici ca mi-a iesit vreodata. Numai ca intr-o zi, in fata la Opera Romana mi-am dat seama ca parintii mei, paradoxal pentru mine pana atunci, sunt niste oameni. Imperfecti. Asa ca si eu pot fi la fel ca ei. Si de-atunci i-am iubit si mai mult. Si-am inceput sa ma si iubesc.

Am vrut prietenii perfecti.  Si pentru ca nu am stiut sa accept altceva s-au risipit.

Am incercat sa fiu iubita perfecta. Asta pana cand mi-am dat seama ca iubitul adorat e imperfect. Si am inceput sa-l iubesc si mai mult.

Sotia perfecta… wrong again. Asta inca incerc sa o mai fac. Si-mi dau seama de prostie abia cand pic franta seara. Si nu ma mai iubesc eu.

Mama perfecta… ei, asta e inca proaspata. Pentru ca am copilul perfect, pentru mine. Dar vreau sa fiu imperfecta pentru el. Pentru ca asa o sa-i dau voie sa ma iubeasca. Nu doar sa ma respecte, sa simta atasament sau dependenta.

Nu sunt perfecta …nici nu vreau, nici nu pot!

E o leapsa. Dar o las libera. Sa o ia cine vrea!

3
comments

Posted in Life

Feb 06

Eu si caruciorul meu

Ieri am fost cu Rares in parc. Si cum mi-am uitat cartea acasa, nu am avut altceva de facut decat sa ma uit la oameni. Mai ales la celelalte mamici venite in parc. Majoritatea s-au strans intr-un grup de 12-13, cu carucioarele din dotare, iar restul (cateva) se plimbau sau stateau singure pe alte banci. Printre ele… si eu. Nu am nici un grup de mamici de parc. Mai vorbesc cu una singura, cu care ma intalnesc destul de rar. Nu-mi fixez orarul dupa ele, ci dupa Rares si treburile din ziua respectiva. Dar in parc… sunt singura. Eu cu caruciorul meu si cu copilul propriu. Si cred ca asa imi si place sa fie. De obicei Rares doarme, iar eu folosesc timpul ala ca sa citesc, sau sa ascult muzica, sau sa povestesc la telefon. Discutiile specifice de maternitate le port pe blogul meu sau pe cele ale altor cateva mamici. Si le gasesc suficiente. Dar ce voi face peste cateva luni, atunci cand Rares va vrea sa interactioneze cu alti copiii? Nu vreau si nici nu pot sa-l las sa se joace singur. Copiii de varsta lui vor avea gasca mostenita de la mamele lor. Stiu ca un copil e o “vaselina” buna pentru a lega noi relatii, dar tot mi-ar fi de folos niste metode de patrundere intr-un grup deja cristalizat.

8
comments

Posted in d'ale lui Rares

Jan 16

Sensibila si bestia

De ceva timp tot constat schimbarile pe care mi le-a adus sarcina/nasterea. In afara de cele fizice, pe care le urasc, sunt si cele de comportament. In primul rand plang la filme, reportaje, videoclipuri de sare camesa de pe mine. Si ma ia un bocet imediat ce vad: un copil pana in 18 ani suferind, o mama suferind, catel, purcel. Cum vad suferinta… ochii se umezesc, nasul imi curge, maneca de la camesa (care mai apoi sare de pe mine) se umzeste si ea.  Mai rau decat atunci cand eram insarcinata. Ori hormonii nu s-au reglat ori am ramas eu dereglata.

In acelasi timp am un spirit de pitbull, pe care nu l-am avut in veci. Inainte imi venea sa-mi cer eu scuze pentru o greseala a altora, sau uneori le ziceam chiar multumesc. Acum simt cum dintii mi s-au ascutit si sunt gata sa sar la gatul oricui. Pentru ai mei. Nu pentru mine. Dar daca e pentru ei, e nevoie doar sa zici: “Pe el/ea/ei (cu tot cu mamele lor)” si eu si sunt la beregata lor. Si fac scandal, musc, ma tavalesc cu ei prin praf. Asa m-am luat aiurea de doua tipe de la magazine on-line, pe care le-am confundat eu cu altele care nu-mi livrasera cadoul de Mos Nicolae. Dupa 10 minute in care am epuizat toate expresiile oarecum murdare din vocabularul meu (pe unele le-am si repetat), mi-am dat seama ca am gresit. Am confundat. Acum astept un semn de la tati, ca sa ma iau de altii luni, marti, ca cica azi e prea devreme.

Cred ca ma las de blog si ma angajez la o firma de recuperatori.

2
comments

Posted in Life

Dec 21

Iz de sarbatoare

Maine ne facem bagajul sa plecam din Marele Gri. Mergem la alde bu.  Am facut in gand lista cu ce o sa caram dupa noi. Multe. Foarte multe. Probabil exagerat de multe: carucior, centrul de activitati, sterilizator, blander, castronelele lui Rares, lingurita aceluiasi Rares, jucaria de baita, jucariile de carucior, multe haine. Se adauga haine pentru mami si tati, cadourile cumparate pentru cei de acasa. E foarte posibil ca eu si Rares sa avem loc undeva pe capota. Cu toate riscurile nu pot renunta la  nimic, dupa principiul: “DACA”.

De multi ani mergem de sarbatori la actualii bu. Fie ca a fost zapada sau nu, parca e mai mult Craciun acolo.

Acolo vine corul de colindatori in seara de Ajun si noi ne asezam pe scara, unii in bratele altora si-i ascultam gales. Facem apoi bradul care nu stie de trend sau de design. Fiecare agata globul asa cum i se pare mai artistic. Iese ceva ce seamana mai mult cu sorcova, dar e bradul tuturor.

Acolo ne intalnim cu Mosu’ (unchiul deghizat). Vine in fiecare an, intra pe usa din fata, cara tot sacul ala plin, ne ia pe genunchi si ne chinuie cu poeziile pe care vrea sa le auda, bea de fiecare data un pahar de vin si apoi pleaca latrat de toti cainii de pe strada. Merge la casa vecinilor, au si ei un copil care vrea sa-l vada pe Mosu’.

Ne ducem langa semineu si ne luam cadourile la puricat: probam, intrebam cine si de unde, rupem ambalaje. Apoi ca tot romanul asteptam ziua de Craciun ca sa ne umplem burtile de sarmale, ciorbe si carnati. Si neaparat cozonac.

Vreau sa-l duc pe Rares la acest Craciun. Vreau sa stie cum e sa faci parte dintr-o familie de 13 persoane deocamdata. Cum e sa iti dai coate sa incapi la masa, cum se gateste in oale mari, cum se zice rugaciunea la inceputul mesei in ziua sfanta, cum se face apoi harmalaie pentru ca fiecare are ceva de spus, de ras, de cerut.

Acolo miroase a frig, a vant, a bucurie, a sarbatoare.

6
comments

Posted in Life

Nov 28

Metoda sultana

Metoda sultana este brevetata de d-na Georgeta Sultana, singurul animator acvatic din Romania. Metoda se adreseaza copiilor mici si foarte mici (nou-nascuti, sugari). Este recomandata ca metoda de stimulare pentru copiii sanatosi, nascuti prematur, cu risc neuro-motor sau cu probleme in acest sens.

Metoda presupune trei etape: masaj, exercitii de kinetoterapie si ultima etapa, hidroterapia. Partea de masaj implica masajul tuturor partilor corpului (membre inferioare, membre superioare, cap, gat). Sunt adaugate elemente de reflexoterapie pentru masajul din talpa. Partea de kinetoterapie contine exercitii ce ajuta la formarea si imprimarea schemei corporale, a lateralitatii, a echilibrului. Un exercitiu spectaculos este: pendula. Acesta urmareste pierderea reperelor spatiale ale copilului si recapatarea acestora intr-un timp cat mai scurt. Cu siguranta cea mai placuta parte pentru bebelusi este hidroterapia. Aceasta se desfasoara in cada mare, plina cu apa, la temperatura de 32-33 grade. In foarte scurt timp (uneori chiar de la prima sedinta), bebelusul va efectua scufundari, folosindu-se de reflexul pe care il are din nastere: reflexul de  scafandru. Acest reflex ii ajuta pe bebelusi sa isi opreasca respiratia atunci cand sunt in apa. Reflexul se pierde intre 4 si 6 luni. Cu ajutorul hidroterapiei reflexul se transforma in automatism, astfel ca atunci cand va fi mai mare, fostul bebelus, va putea face exact acelasi lucru.

Succesiunea celor trei etape il ajuta pe copil sa aiba achizitii motorii mult mai repede. El va face exercitii pe uscat, apoi le va face in apa unde ii va fi mult mai usor pentru ca apa preia din greutatea corpului. Astfel el afla ca poate sa le faca singur si cu putin efort. Ajuns din nou pe uscat se va folosi de impresia emotionala a lucrului facut de el, si va repeta exercitiile cu mult mai mare usurinta.  In plus combinarea celor doua medii (acvatic si gazoz) ii aduce bebelusului o multitudine de informatii noi.

Dupa varsta de 6 luni terapia se poate continua la piscina, cada de acasa fiind neincapatoare pentru micul inotator.

4
comments

Posted in inainte de vreme

Nov 21

Nasterea: civilizat sau necivilizat?

Citeam ieri despre diferentele de conditii din maternitatile de stat si cele private. Cand eram insarcinata am cochetat o perioada cu ideea de a naste la o maternitate privata. Pentru ca doctorita care imi urmarea sarcina la acea vreme avea contract cu Euroclinic… iata si maternitatea aleasa. Scump doamna scump. Avantajele erau multiple, legate in special de confortul personal mai ales pentru proaspata mamica. Cel mai mult ma atragea ideea ca nu eram nevoita sa dau spaga asistentelor pentru fiecare lucru marunt. Urasc sa dau spaga. La vremea aceea nici nu stiam sa fac lucrul asta, acum “traind” trei saptamani in spitalul Universitar, am invatat si nu-mi mai transpira palmele. Revenind la costuri, la Euroclinic, cezariana era aproximativ 2000 de euro. Rezerva mare, curata, toaleta proprie, televizor, probabil si clatite la orice ora. Calculand costurile estimative ale momentului, factura iesea destul de mare avand in vedere ca unui copil nu-i trebuie numai 3-5 zile de spitalizare ci si carucior, patut, cei care au copii stiu toate aceste amanunte care desi mici, se aduna intr-un ritm fantastic. Chiar si asa tot mi-ar fi placut sa nasc “civilizat”. ( Read more )

7
comments

Posted in nastere

Nov 20

Superficial mom

Rares a fost un copil mic. Si totusi mare. Depinde cine-l vedea si-si dadea cu parerea. Mie intotdeauna mi s-a parut un copil minunat. Nu l-am vazut niciodata mic, desi a fost, nu l-am vazut nici mare, pentru ca vedeam ca cele mai mici hainute existente pe piata, lui ii erau mari. Inota in ele.

Lucrul pe care l-am invatat cel mai repede din cartile de mamici pe care le-am citit a fost sa nu-mi compar copilul cu alti copii. Ca atare nu ma uitam in parc in carutul altor mamici ca sa le vad puiul, desi in spatele meu mereu auzeam:”Doamne, ce mic e copilul ala!”, adicatelea al meu. Mi-am pus dopuri in urechi de fiecare data, pentru ca imi ajungea obsesia mea de a-l cantari in fiecare zi, creierii mei nu aveau nevoie de alte motive.

De cum am ajuns acasa, de la spital,  Rares a inceput sa manance foarte bine si a luat foarte bine in greutate. Inca o data a fost demonstrata teoria conform careia copiii prematuri au un puternic instinct de recuperare. Sunt hotarati sa ii ajunga din urma pe ceilalti mici-pitici.

Ieri la spital: “Doamna, cat are puiul? 4 luni?”. “Da, 4 luni!”

Mi-am scos dopurile in urechi ca sa pot auzi expresii de genul:”bebe frumos”, “pufos”, “mancacios”. Ego-ul de mama se simtea satisfacut. Nu stiam ca are nevoie de asemenea gratificari. Intotdeauna m-am mandrit cu Rares fara sa am confirmarea celorlalti. Am devenit a superficial mom?

6
comments

Posted in d'ale lui Rares

Nov 06

Mami, am venit mai devreme!

Depresia post-partum este un subiect intens dezbatut. Unii o plaseaza in aceeasi categorie cu “poftele” din timpul sarcinii (pot exista, dar mai sigur sunt doar niste inchipuiri), altii o considera o certitudine.

Multe mame sunt dezamagite atunci cand copilul “din vise” (cel imaginat, visat si dorit pe tot parcursul sarcinii) este diferit de cel real (nascut). Pentru o mama care naste prematur acest lucru e si mai accentuat. Copilul real e incredibil de mic, slabut, pielea e incretita, se vad proeminent vasele de sange si descrierea poate continua de la caz la caz. Peste toate acestea se adauga cele mai importante probleme, si anume cele legate de starea de sanatate a bebelusului. Prematurii sunt instabili din punct de vedere al evolutiei medicale. Intr-un moment pot fi foarte bine, ca in urmatorul sa devina instabili si sa aiba nevoie de ajutor pentru a-si mentine functiile vitale.

Ca mama care tocmai a nascut prematur, imediat dupa nastere nu poti avea copilul langa tine, pentru ca el e dus la terapie intensiva. Patutul gata pregatit de langa patul tau de spital va ramane gol atata timp cat bebelusul este instabil. O astfel de mama poate sa-si tina copilul in brate dupa zile bune. Nu poate alapta fie pentru ca bebelusul e prea mic ca sa aiba puterea sa suga, sau este conectat la aparate, in incubator. ( Read more )

9
comments

Posted in inainte de vreme

Nov 05

Supernanny in vizita la Supersupernanny

Am vazut azi o frantura din Supernanny. Caz clasic de copil chipurile “impielitat”. Bunica depasita de situatie cheama mult stimata doamna/domnisoara absolventa de pedagogie (parca), in anul 2000 (tot parca), sa o scoata din … dificultate. Nu am urmarit emisiunea de la inceput (si nici pana la sfarsit). Am vazut insa cum Superfiinta si-a iesit din pepeni in momentul in care “subiectul” i-a plesnit vreo doua palme. Ei! Superfiintei! Atunci Superfiinta s-a transformat in fiinta si a uitat de ton cald si ferm si a folosit un ton ferm si amenintator. Si cum nu era suficient, bunica in cauza parea ca cedeaza la isteriile fetitei-caz. Atunci s-a facut Superfiinta rosie la fata si puteam sa pariez ca se vedeau timide urme de fum iesind din narile delicate. Bineinteles, in cadrul urmator a fost iar blanda si ferma.

Ce-o fi facut intre cadre? Un dus rece? Si-a bagat capul intr-o galeata cu gheata care s-a topit instantaneu? Sau a mers la Supersupernanny ca sa  invete cum sa se calmeze?

0
comments

Posted in Life