Nu e chiar de zahar, desi exista un magazin plin de ciocolata la fiecare colt de strada. Numai ca e mic, colorat si intim. Intim ca placerea pe care ti-o ofera o trufa care se topeste. De multe ori simteam ca-l pot lua in palma si pot privi pe strazile liliputane ca Guliver.

“Muzeu in aer liber”, “Venetia nordului”, “Orasul in forma de ou”, cam asta am auzit eu despre Brugge. Si nu sunt minciuni: fiecare casa e la fel si altfel, strazi neclintite unde pui pariu ca nu locuieste nimeni, mori de vant din povesti, canale pe care te poti plimba cu barca, sau pe care vezi lebede, un oras vechi cu granite bine delimitate.

Cum e sa mergi in august prin oras si sa intri intr-un magazin decorat de Mos Craciun? Cu tot cu brad, reni, globuri si cadouri?

Am zis de ciocolata, de strazi si de Craciun. Mai trebuie sa zic de copii. Foarte multi. Nu am vazut in nici un oras asa multi copii. Mai ales mici pana in 3-4 ani, asezati comozi in carucioare ce pot fi inchiriate de acolo de unde iti iei bicicleta. Sau in cosuri:

Ne-a placut la Brugge. Data viitoare o sa mearga si Rares.