Am citit, am citit și am citit! De când am rămas însărcinată m-am pus pe citit cărți, forumuri, bloguri, reviste, cărți. Am citit în pat, în cadă, în metrou, pe covor, pe stradă în timp ce mergeam, în 66.

Prima carte citită a fost “La ce să te aștepți când ești însărcinată“. Autor: Heidi Murkoff, Arlene Eisenberg, Sandee Hathaway.

Mi-a plăcut că-mi descria pe săptămâni ceea ce urma să se întâmple cu sâmburel și cu grețurile, poftele și hormonii mei. Da, e pe stilul american, la noi moașa nu vine acasă nici înainte și nici după naștere, dar am ignorat diferențele culturale. Descrie problemele pe înțelesul singurului neuron activ din perioada sarcinii. Pentru mine a fost liniștitor să aflu pe etape scurte și foarte scurte cam ce se întâmplă, având în vedere că dacă aș fi putut mi-aș fi cumpărat propriul meu ecograf.

Puncte de cotitură de T. Berry Brazelton. Pe asta am ridicat-o la rang de biblie a carierei mele de părinte. Am tocit-o în nopțile în care-l țineam pe Rareș pe umăr după ce mânca, din cauze de reflux gastro-esofagian. Mi s-a părut clară, prietenoasă, cinstită, genială, liniștitoare. O citesc încă periodic și clar nu vom rata nici volumul doi. Brazelton, I love u man!

Francoise Dolto. Ce le spunem copiilor când sunt foarte mici, când sunt triști, când sunt bolnavi, când se bucură. Nu e chiar Brazelton pentru mine, dar imediat după. Deși e literatură de specialitte, în traducere greoaie și înecăcioasă, fiind structurată ca răspunsuri la întrebări, pică bine la digestie, chiar și fără Colebil.

Însă mult mai explicită mi s-a părut Când apare copilul, de aceeași autoare. Te uiți la cuprins, vezi ce problemă te roade pe tine (când apare un frățior, când tata nu e acasă, despre curățenie, angoase, mame obosite, copii geloși și multe alte situații interesante). E structurată la fel ca și prima carte, deci merge bine imediat după masă.

Eterna Mama și copilul, după care cred că m-a crescut și mama, poate și mama ei pe mama mea. Deși Căpraru e autor cunoscut, am uneori impresia că lucrarea lui face parte cumva din folclor. A fost bună în ultima parte a sarcinii și în primele trei patru luni. Are grafice, rețete, indicații prețioase pentru o mămică angoasată. În unele aspecte consider cartea rămasă în urmă. Și nici nu e bogată în conținut ce ține de educație, afectivitate, chestii de corazon.

Tot pe raftul de puericultură mai am Și tu poți fi supernanny, cartea Irinei Petrea. Nu e o capodoperă, nu are străluciri, dar e directă și simplă.

Proaspăt ieșită de la citit e Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău de Alain Braconnier. M-a liniștit zicând că Freud a exagerat cu discursul despre mamele fuzionale și că nu trebuie să cad în extrema cealaltă și să-mi fie frică să-l pup că cine știe ce dereglări sexuale o să aibă din cauza asta . În rest genială nu mi s-a părut.

Urmează la citit Anii magici – cum să înțelegem și să rezolvăm problemele copiilor de Selma H. Fraiberg.

Dacă aveți ceva recomandări, vă rog să-mi specificați titlul și autorul.

Rares se trezeste de cateva ori pe noapte. Dupa biberonul de la 12, mai avem 3-4 treziri. Adica scancet, apoi plans si pana ajung la el in camera, e in patru labe sau in genunchi prins de zabrelele patutului. Cu ochii inchisi. Si plange. Mufez copilul la suzeta, adoarme instantaneu, ma intorc in pat. Incidentul se poate repeta peste 10 minute, sau o ora, sau doua. De aici avem o mama usor nervoasa.

Nenea Brazelton zice ca: ” un bebelus care invata sa se ridice in picioare va exersa asta si noaptea… bebelusii petrec mai mult timp in faza de somn superficial. Nu-i de mirare ca se trezesc mai des noaptea”.

Rares cade. Si se loveste la cap. Pare ca centrul lui de greutate e in cap. Nu a servit decat vreo doua lovituri mai serioase… cu toate astea avem o mama usor impacientata.

Nenea Brazelton zice asa: “bebelusii au craniul flexibil in zona moale din crestetul capului. In primii doi ani capul bebelusului este elastic si suporta astfel de lovituri. Creierul nu este lezat de inevitabilele cazaturi de la aceasta varsta…”

Rares vrea sa se joace la masa. Dupa ce am avut o mama nervoasa, am inceput sa capat abilitati uimitoare de distragerea atentiei. Un cartof sau un morcov il fac sa uite ca a mancat un castron plin de mancare. Mai avem unele crize de tipete, dar daca le ignor, vede ca nu il ajuta cu nimic si ne continuam linistiti masa.

Brazelton zice: “Angajati degetele si curiozitatea copilului” (Asta facem cu succes)

Bun. Stam bine cu intelegerea teoriei. Pe alocuri si cu practica. Dar asta nu inseamna ca aceasta mama nu are momente de frustrare, nervi, de luat campii….