Tagged: blogosfera

Jun 22

blogosfera de maternitate si puericultura

Cand ai un copil (fie ca e bebelus sau toddler), doi sau trei, e greu sa stii si de ultimele stiri din media si de locul in care ai pus siropul de tuse, de cele mai tari melodii din Bamboo sau de pantalonii aia scurti care nu-l tranforma in lac la 35 de grade la umbra, de ultimul model de scaun de masina, de must-have-ul verii in materie de sandale, de incarcatorul de la mobil pe care l-ai ascuns de dintii abia aparuti ai micutului… e greu indiferent de capacitatea memoriei tale sau de viteza cu care te misti intre televizor si bucatarie.

Pe principiul “daca nu se da in parc… nu am idee” pierd cu zilele sirul evenimentelor exterioare lumii bebelusesti, sau topurile de muzica sau anunturi otv-iste legate de cutremur.  In general, ajung la urechile mele doar ceea ce rezista telefonului fara fir care ajunge pe bancile din parcuri.  In particular stiu tot ce misuna in blogosfera de maternitate si puericultura.  Sau aproape tot.

Irina a vorbit despre blogurile de mamici. Despre cum sunt si despre cum nu sunt.

Sunt sursa mea de informare, sunt sursa mea de umor, linistea mea atunci cand realizez ca nu sunt ciudata, nebuna de legat, crizata si nu, nu sunt singura. Sunt completarea nevoii mele de socializare. Pentru ca am descoperit bloguri de mamici care nu sunt numai mamici. Sunt femei minunate, sotii si iubite, prietene vesele si loiale, sunt doamne, sunt inteligente, creative. Viata  nu se termina in momentul in care ai un copil. Ci incepe altfel, cu ritmuri si viteze noi. Cu alt gen de frustrari, provocari si recompense. A fi mamica este cel mai incitant, solicitant, placut (si probabil cel mai prost platit) job. Dead-line-urile nu sunt anuntate decat cu cateva minute sau secunde inainte, task-urile tot vin si vin si nu se mai termina, colegii tai nu lucreaza decat rar si atunci part-time (in timp ce tu esti a full time mom),  iar seful…. oooo, e un tiran, un scump, un dragalas si un nemilos. Vrea totul acum si aici, nu stie sa accepte scuze, dar da cei mai dulci pupici din lume.

Mamicile merg la shopping. Da, cu un carucior si un sling dupa tine, inca poti vedea ultima colectie de genti sau de pantofi, poti manca junk-food (de preferat dupa ce inchei socotelile cu alaptatul). Te poti vedea cu prietenele la o cafenea (iar, de preferat in aer liber, cu o mica curte in care sa zburde copilul). Iar daca ai un mic ajutor de cand in cand (aka bunica, bona, verisoara …) poti face lejer cronici de film sau teatru. Tocmai de-asta blogurile de mamici sunt interesante, atractive, nu de putine ori pline de umor si autocritica.

Nu sunt atat de dulci incat sa-ti dea peste cap glicemia, nu sunt terne, incolore si inodore. Pentru ca sunt despre o viata care nu e asa.

Multora le poate apare ca o zona blogosferica exclusivista. Un Dorobanti virtual. Daca ai copil, intelegi, si esti “in”. Numai ca nu e asa. Cel care a incercat sa patrunda in lumea asta si a fost gonit in suturi afara sa ridice mana. Hmm… nimeni. Nimeni, pentru ca mamele inteleg si viata “dinainte” si viata “dupa”… un copil.

De ce au mamele cele mai tari bloguri? … Pentru ca merita!

5
comments