Tagged: blog

Feb 06

Eu si caruciorul meu

Ieri am fost cu Rares in parc. Si cum mi-am uitat cartea acasa, nu am avut altceva de facut decat sa ma uit la oameni. Mai ales la celelalte mamici venite in parc. Majoritatea s-au strans intr-un grup de 12-13, cu carucioarele din dotare, iar restul (cateva) se plimbau sau stateau singure pe alte banci. Printre ele… si eu. Nu am nici un grup de mamici de parc. Mai vorbesc cu una singura, cu care ma intalnesc destul de rar. Nu-mi fixez orarul dupa ele, ci dupa Rares si treburile din ziua respectiva. Dar in parc… sunt singura. Eu cu caruciorul meu si cu copilul propriu. Si cred ca asa imi si place sa fie. De obicei Rares doarme, iar eu folosesc timpul ala ca sa citesc, sau sa ascult muzica, sau sa povestesc la telefon. Discutiile specifice de maternitate le port pe blogul meu sau pe cele ale altor cateva mamici. Si le gasesc suficiente. Dar ce voi face peste cateva luni, atunci cand Rares va vrea sa interactioneze cu alti copiii? Nu vreau si nici nu pot sa-l las sa se joace singur. Copiii de varsta lui vor avea gasca mostenita de la mamele lor. Stiu ca un copil e o “vaselina” buna pentru a lega noi relatii, dar tot mi-ar fi de folos niste metode de patrundere intr-un grup deja cristalizat.

8
comments

Jan 07

And the winner is…

Doamne ce bine e! N-am mai simtit asta din liceu. Se facea ca era vara, inainte de bac. M-a strigat diriga. Eu vorbeam in rand cu fetele. Ah, m-a prins. Ma duc in fata. In fata careului. Pfiuuuu e pentru premiu!

Dupa multi ani mi se intampla cam acelasi lucru. Pentru ca stateam de vorba pe blog Sabina m-a notificat. Pfiuuuu e pentru premiu!

Adevarul e ca de mult simteam nevoia unei statui ceva, dar si premiul e foarte bun. Vrem sa-i multumim sortii, echipei cu care lucram(nu avem echipa desi credem ca avem valoare), provider-ului de net si Sabinei pentru rebotezare, pentru ca asa ne-am capatat. God bless America!

Free Image Hosting at www.ImageShack.us

Din pacate nu pot pastra cupa. Ea merge mai departe la Salmi, pentru ca desi la inceput, are un blog pe care-l citesc pe nerasuflate!

2
comments

Dec 05

Reflex de Mos Nicolae

A intrat cineva pe blog cautand “reflexe de Mos Niculae”. La o prima gandire am zis ca se refera la reflexele lui Mos Niculae, care presupun ca si le activeaza cel mai devreme pe 15 noiembrie si dureaza pana maxim 6 decembrie. Apoi intra in latenta ca sa si le reactiveze la anul.

La o a doua gandire mi-am dat seama ca majoritatea parintilor, si in special mamicile, sunt dotate cu acest reflex. Reflex ce ne face sa cautam frenetic un dar pentru copilul, sotul, iubitul, mama, fratele… nostru drag. Si dam peste cap magazine, piete, site-uri si ne bucuram din momentul in care l-am platit, numai la gandul si speranta ca-i va place cadoul. Tot reflexul asta m-a facut sa ascund cele doua jucarii cumparate pentru Rares. Si nu oriunde, ci in dulapul de haine pe raftul de sus. Ce mi-am imaginat eu? Ca va cauta un bebelus de 4 luni si jumatate prin toata casa, in cele din urma ajungand la mine in sifonier? Numai ca a fost un gest reflex, mostenit probabil de la mama care se chinuia sa adaposteasca daruruile prin cele mai minunate locuri, doar doar nu le gasim (eu si fratele meu). Si se ridica din pat, in noaptea de Sf. Nicolae, se ducea la ghetute si incepea sa impacheteze cadourile in pungi de ciolofan, care miroseau a vopseaua cu care erau imprimate, iar eu ma prefaceam ca dorm, desi stateam sa ghicesc dupa fosnait daca e un cadou mare sau nu, daca e o cutie, sau chiar si al cui ar fi el.Pe langa asta, ne scria la fiecare cate o scrisoare din partea Mosului.

Abia astept sa-i dau jucariile lui Rares desi stiu ca imi va arata ca-i plac umplandu-le de balute. Si o sa-i scriu si scrisoarea care asteapta de cativa ani sa fie scrisa.

1
comments

Dec 04

Bu de la bunica

Rares e minunat. Asta am mai spus-o. E minunat pentru ca a reusit sa transforme doua femei in doua bunici fantastice, care se autoproclama a fiind “bu”, singura silaba clara emisa de fantasticul la randul lui nepot. As vorbi despre una dintre ele. Bunica fantastica de mai departe. E o “bu” care in cateva luni (2-3) a reusit sa-si desprinda urechile prinse in internet. “Bu” citeste bloguri, scrie comentarii pe bloguri, foloseste zilnic google, tot zilnic si webcam-ul instalat de ea insasi, foloseste picasa pentru pozele cu nepotul preferat. Bu ne-a uimit cu mintea ei deschisa si tanara. Imi imaginez cum poate va merge cu rolele cu Rares prin parc, cum se vor uita la desene animate la laptop, noaptea inainte de culcare, cum vor asculta povesti la ipod si vor volosi videotelefonia atunci cand vor fi departe unul de altul. Si poate inca si mai multe lucruri tehnologice minunate.

Si pentru ca si cealalta “bu” e cu totul deosebita, propun infiintarea clubului bu-urilor fantastice.

7
comments

Nov 25

Joc de blog

Am intrat in randul blogurilor lepsuite.

Eu, Rares cel Grozav sunt eroul mamei mele,

sunt viteazul lui tati,

sunt planurile lor de indragostiti,

sunt surpriza lor de casatoriti,

sunt minunea ce a intors-o pe mami din drum,

sunt secretul tainuit o zi,

sunt samburelul de 7 luni,

sunt girafa albastra cu care am invatat sa dorm,

sunt toate melodiile de la carusel,

sunt toate produsele Mustela,

sunt toti pupicii lui mami,

sunt toate jocurile lui tati,

sunt toata dragostea lor.

Il provocam si pe tati la o leapsa. Si pe Andreeas.

2
comments

Oct 31

M-am re

… organizat, decorat… S-a intamplat intr-o noapte, cand vecinii dorm si am putut cara materialele cu liftul. Autorizatie de la primarie n-am, dar cine ma da in gat? Inca miroase a vopsea si diluant dar pana maine dimineata aerisesc!

0
comments

Oct 24

Are cineva bormasina?

Azi Rares a dormit la pranz. Mult si bine.

Dupa ce am golit frigiderul de mancare platita si stricata (inca am obiceiul de a cumpara/gati mai mult decat consumam) m-am plimbat pe strazi cu bloguri. Si mi s-a facut rau! De blogul meu. Mi s-a parut pentru prima data (desi cineva imi tot sopteste in ureche de ceva timp)… pink, vorba unui prieten. Dar pink in sensul unei linguri mari de peltea peste care presari doua cani de zahar si un sos de caramel pentru design.  Vreau sa ma re: decorez, branduiesc, inventez, orice, numai sa fiu si eu in limitele normale ale glicemiei. Nu stiu cat o sa dureze zugraveala, poate daram vreo 2-3 pereti, mai pun si eu un termopan ceva, o tura cu aspiratorul, si deschid geamurile larg sa mai aerisesc putin. O sa-mi suflec manecile si-mi pun triunghi de ziar pe cap. Si clar ma duc la un tinichigiu sa-i cer sfatul.

0
comments