Nu luati in seama marca. Nu stiu daca e buna sau nu, oricum mi se pare prea scumpa pentru o apa. Ideea mi se pare oricum geniala si cine poate spune ca bebelusii nostri necomputerizati nu fac miscari ce aduc cu cele din imaginile de mai jos:
Tagged: bebelus
Jan
23
Bebelusul fantastic si Marea supa
Bucuresti. Orele 12 trecute fix. Bebelusul fantastic se pregateste pentru o noua lupta. Dupa ce s-a luptat in apa cu 5 scufundari (dintre care 2 plonjoane si o intoarcere subacvatica), dupa ce a suportat cu stoicism o repriza de masaj si una de exercitii, proaspat imbaiat si schimbat, trage aer in piept. Baga trei degete in gura sa-si verifice gingiile. Totul e in regula. Gata. Acum se va intalni cu Marea Supa (e mare pentru ca azi e imbunatatita cu cartof).
Mai intai se ia in piept cu Servetelul buclucas.
Apoi isi umezeste buzele…
Si lupta cu Marea Supa a inceput. Nu va putem furniza imagini, deoarece luptele au fost sangeroase (de fapt portocalii). Si s-au luptat pret de zece minute, minute in care Bebelusul fantastic s-a napustit asupra castronului in care salasluia Supa.
Bineinteles ca cel mai destept a cedat:
Nici Supa nu se simte mai bine avand in vedere ca nu a mai ramas nimic din ea.
In final va oferim zambetul invingatorului:
5
comments
Jan
08
Atunci sau acum
Stau si visez cu ochii deschisi vremea cand o sa mearga Rares in picioare. Vremea cand sper din tot sufletul meu sa mearga Rares in picioare. Mai visez vremea cand sper sa vorbeasca. Si cand sper sa se descurce la activitatile de la gradinita. Bine si la cele de la scoala si gata (sunt convinsa ca mereu o sa am frici, dar acum eu le consider pe astea cele mai mari). Si visez cu asa pasiune incat as vrea sa dau timpul pe fast forward si sa ajung atunci, atunci si atunci. Apoi inchid ochii de visare si-i las deschisi pe astia caprui ai mei. Si vad cum se uita la mine, si pare ca se pierde caprui in caprui, cum se lipeste de sufletul meu atunci cand e in bratele mele, cum se rusineaza si-si baga boticul in umarul meu, cum imi descopera cu manutele fata, cum se uita dupa mine prin camera incercand sa-mi fure o privire, cum adoarme zambind uitandu-se la mine. Si atunci vreau sa zic STOP. Vreau sa se opreasca timpul in loc, ca sa ma bucur cat mai mult de aceasta infinita dragoste. Imi doresc sa pot mereu sa-l iau in brate si sa-l alin, sau sa-l adorm, sau sa-l legan.
Ma uit la el si vad cum creste in fiecare zi, cum dintr-un bebelus care doarmea 22 de ore pe zi a ajuns sa tipe dupa mine, cum de la 8 mililitri mancati la o masa acum mananca cereale si mar copt, cum dintr-un bebelus incruntat tot timpul a ajuns sa zambeasca de la 8 dimineata la 11 noaptea.
Da, e un copil tare bun, asa a fost mereu. Da Doamne sa mearga, sa vorbeasca, sa se descurce la gradinita si apoi la scoala. Da Doamne sa fie sanatos!
1
comments
Dec
19
Absent nemotivat
Stim, stim. Am tras un mic chiul. Am fugit din curtea blogului si am hoinarit. Cel/cea care nu a facut asta niciodata sa arunce cu piatra, bolovanul, tastatura.
Pentru inceput ne-am intretinut cu cei doi bu materni. Bu si bu ne-au facut rafturi noi in camara, paine de casa si ne-au ascuns tacamurile din bucatarie. O rugam insistent pe bu sa ne spuna unde a pus spumiera lui mami, pentru ca face crize.
Apoi ne-am intretinut cu uncu (unchiul matern) aterizat din tari putin mai calde decat a noastra.
In continuare a venit Andreea, care ne tinea de mana cand dormeam. Si care ne-a explicat clar ca elefantul primit cadou de la noi nu ii foloseste. Ea nu se mai joaca cu “astfel” de jucarii. Acum are un bebelus care are biberon, olita, pampersi si haine care noua nu ne mai vin.
Asa am ajuns in momentul vorbirii cand mami a terminat faimoasa curatenie de Craciun. In afara de perdelele din bucatarie care fac acatiste sa vina cineva sa le scoata din cada plina de apa si detergent. Dar mami nu se lasa induplecata.
Ne motiveaza si noua cineva absenta?
6
comments
Dec
13
Instinct sau teorie
Ma uitam intr-o dupa-amiaza la un serial in care parintii se chinuiau sa-si invete copilul sa doarma singur. Mama era extrem de frustrata pentru ca desi isi dorea sa ia fetita in brate si sa o linisteasca, “la carte” se impuneau reprize de 15 minute inainte ca parintele sa se duca sa linisteasca bebelusul. 15 minute de plans.
Problema asta noi nu am avut-o pentru ca Rares era invatat din spital sa doarma singur. Dar in multe alte privinte m-am simtit derutata intre a asculta de instinctul matern sau de a aplica teoriile citite prin carti. Spre exemplu acum invatam sa papam marul copt. Dupa cateva minute Rares, nu stiu inca din ce motiv, incepe sa planga si nu mai vrea sa pape. Primul instinct e sa pun mana pe o zornaitoare, sa-i distrag atentia de la plans si sa-mi continui masa. In momentul acela aud un mare NU in mintea mea. Vocea imi spune ca asa cum il obisnuiesc acum, asa va manca mult timp de acum incolo. Si nu vreau ca hrana lui sa fie dependenta de prezenta unui anumit obiect. Lupta asta o simt si in legatura cu luatul in brate, atunci cand plange in timpul terapiei. Pana acum am rezistat acestui impuls si bine am facut. A creat o relatie buna cu terapeuta, iar prezenta mea acolo e doar una de suport. Iar crizele de plans s-au diminuat considerabil.
Stiu ca astea sunt puncte de cotitura. Momente de criza atat pentru copil cat si pentru parinte. Ele ne ajuta sa trecem la un nivel superior, unde cu siguranta ne asteapta alta cotitura. Stiu ca ele sunt benefice si ii construiesc atat pe parinti cat si pe bebelusi. Numai ca uneori instinctul imi cere un imperios STOP. Atunci uit de puncte si de cotituri si doar il tin in brate. Pana acum instinctul l-am folosit pentru a selecta metodele potrivite noua si pentru a pune capat unei situatii dureroase pentru amandoi.
3
comments
Nov
28
Metoda sultana
Metoda sultana este brevetata de d-na Georgeta Sultana, singurul animator acvatic din Romania. Metoda se adreseaza copiilor mici si foarte mici (nou-nascuti, sugari). Este recomandata ca metoda de stimulare pentru copiii sanatosi, nascuti prematur, cu risc neuro-motor sau cu probleme in acest sens.
Metoda presupune trei etape: masaj, exercitii de kinetoterapie si ultima etapa, hidroterapia. Partea de masaj implica masajul tuturor partilor corpului (membre inferioare, membre superioare, cap, gat). Sunt adaugate elemente de reflexoterapie pentru masajul din talpa. Partea de kinetoterapie contine exercitii ce ajuta la formarea si imprimarea schemei corporale, a lateralitatii, a echilibrului. Un exercitiu spectaculos este: pendula. Acesta urmareste pierderea reperelor spatiale ale copilului si recapatarea acestora intr-un timp cat mai scurt. Cu siguranta cea mai placuta parte pentru bebelusi este hidroterapia. Aceasta se desfasoara in cada mare, plina cu apa, la temperatura de 32-33 grade. In foarte scurt timp (uneori chiar de la prima sedinta), bebelusul va efectua scufundari, folosindu-se de reflexul pe care il are din nastere: reflexul de scafandru. Acest reflex ii ajuta pe bebelusi sa isi opreasca respiratia atunci cand sunt in apa. Reflexul se pierde intre 4 si 6 luni. Cu ajutorul hidroterapiei reflexul se transforma in automatism, astfel ca atunci cand va fi mai mare, fostul bebelus, va putea face exact acelasi lucru.
Succesiunea celor trei etape il ajuta pe copil sa aiba achizitii motorii mult mai repede. El va face exercitii pe uscat, apoi le va face in apa unde ii va fi mult mai usor pentru ca apa preia din greutatea corpului. Astfel el afla ca poate sa le faca singur si cu putin efort. Ajuns din nou pe uscat se va folosi de impresia emotionala a lucrului facut de el, si va repeta exercitiile cu mult mai mare usurinta. In plus combinarea celor doua medii (acvatic si gazoz) ii aduce bebelusului o multitudine de informatii noi.
Dupa varsta de 6 luni terapia se poate continua la piscina, cada de acasa fiind neincapatoare pentru micul inotator.
4
comments
Nov
26
Rares Pan
In dimineata asta am fost nevoiti sa inventam un joc. “Cine e dragostea lui mami” nu mai era atractiv, “Cum face catelul pe burta baiatului” e deja pentru cei mici, iar “uite girafa” incepe sa capete uzura morala. Mi-am dat repede seama ca trebuie sa fie ceva cu tematica zburatoare, pentru ca Rares batea aerul cu mainile. Licenta de la “avionul” e a lui tati iar pe geam nu prea am zarit cine stie ce zburatoare, in afara de niste ciori indecise daca vine iarna sau nu. Cioara mi-e profund antipatica de cand un baietel de vreo cinci ani, pe vremea cand eu aveam vreo patru m-a asociat cu respectabila inaripata.
Asa ca ne-a ramas doar Peter Pan, care s-a transformat in Rares Pan. Jocul presupune: un copil energic, o mama dispusa si multe balute. Asa ca Pan al meu, suit pe genunchii mamei proprii a inceput sa imparta zambete si ocheade lucrurilor la inaltime. Ne-am distrat, mai mult el, pana am obosit, mai mult eu. Avem si un cantecel aferent. Suna cam a manea ce-i drept, dar m-am gandit ca maneaua merge la copii pentru ca e destul de facila.
4
comments
Nov
20
Mickey… ici!
Am “auzit” ca vine Mickey, Mini si toata gasca. Prima reactie a fost ca “Vreaaau! Vleauuuuu!Acummmm! Da! Sa mergem si noi cu Rares!” A doua reactie a fost ca prima reactie e foarte poasta. A treia reactie a fost ca nu-mi pot duce bebelusul de 4 luni intr-un loc in care se vor imbulzi mii de copii imbulziti de parintii, bunicii, bonele lor. A patra reactie ar fi ca as vrea sa locuim langa disneyland (de preferat cel din Franta). Dimineata sa ma trezesc, sa ies pe balcon, sa pocnesc din degete si sa zic: “Mickey! Come here!”, sau mai bine romanescul: “Mickey fa-te incoa’!”
Imi doresc sa pot face ca lumea lui Rares sa fie putin slefuita de poveste. Sa transform personaje banale in personaje de poveste. Sa poata sa vada realitatea cu ochelari de umor, imaginatie, poveste, speranta. Deocamdata nu-l avem decat pe nenea parcu’, care ne cheama la el ca sa ne povesteasca ce a mai facut el, ce copii au mai trecut sa-l vada, o avem pe girafa albastra cu urechi portocalii si pe Winnie de pe perete cu care Rares vorbeste in fiecare dimineata. Si pe mami si tati care intruchipeaza pe rand multe animale din parcul zoo.
4
comments