Așteptam sala de la IMAX cam de vreo 3 ani. Atunci am decis că e minunată, inovatoare, superbă. A venit si la noi si abia așteptam o ocazie potrivită ca să mergem să vedem ecranul mare cât 7 elefanți. Și dacă e și AVATAR-ul mult lăudat cu atât mai bine. Am făcut rezervări cu o săptămână înainte, ne-am luat ochelarii speciali de la intrare, ne-am făcut instructajul cu “dacă îți e rău, scoți ochelarii si stai cu ochii închiși vreo câteva minute” (la 32 lei biletul nu-ți prea permiți să moțăi prin sală)și-am purces la Avatar.

Să vă zic de soldatul care își împlinea un vis în corpul de avatar? De avatarul care s-a îndrăgostit? De culorile minunate? De muzica la fel de bine aleasă. Am citit/auzit cârcotelile referitoare la povestea în sine, care nu e decât un clișeu. Și nu sunt departe de adevăr, dar totul este compensat de plăcerea care îi este oferită ochiului.

Nu mi-au plăcut: subtitrarea care nu era în format 3D, ecranul IMAX care nu e la fel de mare și de curbat ca pe cel pe care l-am văzut eu acum ceva timp în urmă, scaunele fără suport pentru paharul de băutură, neneaîmbrăcatînalb care ne-a prezentat tehnologia IMAX.

Dar filmul este un must see.