Am citit, am citit și am citit! De când am rămas însărcinată m-am pus pe citit cărți, forumuri, bloguri, reviste, cărți. Am citit în pat, în cadă, în metrou, pe covor, pe stradă în timp ce mergeam, în 66.
Prima carte citită a fost “La ce să te aștepți când ești însărcinată“. Autor: Heidi Murkoff, Arlene Eisenberg, Sandee Hathaway.
Mi-a plăcut că-mi descria pe săptămâni ceea ce urma să se întâmple cu sâmburel și cu grețurile, poftele și hormonii mei. Da, e pe stilul american, la noi moașa nu vine acasă nici înainte și nici după naștere, dar am ignorat diferențele culturale. Descrie problemele pe înțelesul singurului neuron activ din perioada sarcinii. Pentru mine a fost liniștitor să aflu pe etape scurte și foarte scurte cam ce se întâmplă, având în vedere că dacă aș fi putut mi-aș fi cumpărat propriul meu ecograf.
Puncte de cotitură de T. Berry Brazelton. Pe asta am ridicat-o la rang de biblie a carierei mele de părinte. Am tocit-o în nopțile în care-l țineam pe Rareș pe umăr după ce mânca, din cauze de reflux gastro-esofagian. Mi s-a părut clară, prietenoasă, cinstită, genială, liniștitoare. O citesc încă periodic și clar nu vom rata nici volumul doi. Brazelton, I love u man!
Francoise Dolto. Ce le spunem copiilor când sunt foarte mici, când sunt triști, când sunt bolnavi, când se bucură. Nu e chiar Brazelton pentru mine, dar imediat după. Deși e literatură de specialitte, în traducere greoaie și înecăcioasă, fiind structurată ca răspunsuri la întrebări, pică bine la digestie, chiar și fără Colebil.
Însă mult mai explicită mi s-a părut Când apare copilul, de aceeași autoare. Te uiți la cuprins, vezi ce problemă te roade pe tine (când apare un frățior, când tata nu e acasă, despre curățenie, angoase, mame obosite, copii geloși și multe alte situații interesante). E structurată la fel ca și prima carte, deci merge bine imediat după masă.
Eterna Mama și copilul, după care cred că m-a crescut și mama, poate și mama ei pe mama mea. Deși Căpraru e autor cunoscut, am uneori impresia că lucrarea lui face parte cumva din folclor. A fost bună în ultima parte a sarcinii și în primele trei patru luni. Are grafice, rețete, indicații prețioase pentru o mămică angoasată. În unele aspecte consider cartea rămasă în urmă. Și nici nu e bogată în conținut ce ține de educație, afectivitate, chestii de corazon.
Tot pe raftul de puericultură mai am Și tu poți fi supernanny, cartea Irinei Petrea. Nu e o capodoperă, nu are străluciri, dar e directă și simplă.
Proaspăt ieșită de la citit e Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău de Alain Braconnier. M-a liniștit zicând că Freud a exagerat cu discursul despre mamele fuzionale și că nu trebuie să cad în extrema cealaltă și să-mi fie frică să-l pup că cine știe ce dereglări sexuale o să aibă din cauza asta
. În rest genială nu mi s-a părut.
Urmează la citit Anii magici – cum să înțelegem și să rezolvăm problemele copiilor de Selma H. Fraiberg.
Dacă aveți ceva recomandări, vă rog să-mi specificați titlul și autorul.