Doamnelor si domnilor avem o veste proasta si una buna.
Vestea proasta e ca primavara nu mai vine (dar asta cred ca deja stiti doar uitandu-va pe geam). Vestea buna e ca vine direct… VARA!!! 
In consecinta va prezentam colectia de costume de baie pentru vara anului 2010. Se poarta costumul lui Adam, all natural. Asteptam comenzi!
0
comments
Cu copilul în baie. Mașina de spălat stoarce de nebună. Copilul: “Ci-i?” Eu: “Mașina de spălat”. Copilul: “brrrrrr”.
0
comments
Se ia o cutie de bomboane Raffaello. Se deschide. Se savurează din priviri, se ia o bomboană și se …. aruncă înspre copil. Se ia o alta, se privește languros și… se aruncă tot înspre copil. Copilul leșină de râs. În câteva secunde sufrageria e plină de bomboanele crocante pe dinafară și cremoase pe dinăuntru, care zboară pe traseul copil -mamă. Mama nu se supără, pentru că e la veșnica dietă 
.
P.S. Se pune ca exces de zahăr?
0
comments
Știti pantofii ăia cu platformă înaltă, numiți ironic “bucuria piticului”?
Știți masinile alea de le strigă la catalog suv-uri, care sunt conduse uneori de persoane scunde sau de blonde “lipsite de apărare”?
Știți clovnul care merge pe picioroange?
Dacă le știți pe toate astea, aflați că există și copilul-prelungitor. E copilul de până în doi ani, micuț la statură, cu evidente complexe că nu ajunge la clanță, la blatul din bucătărie, la conținutul din chiuvetă. Ei, nu mai face crize, ci s-a emancipat și-și ia prelungitor. Așa:
2
comments
Azi Rareș, în plimbarea deja obișnuită de la pe ora 11 și un pic, cum a ieșit din casă s-a dus la cușca pe care scrie de mână Betty. A strigat-o și văzând că nu iese a început să tragă de ușă încercând să o deschidă.
“Ham, ham!”
“Betty nu e mami, a plecat pa”
“Pa”
Da, Betty e pa!
10 minute nu a plecat de acolo și a tot strigat-o. Ne e dor de ea!
2
comments
Era ieri la Maciu Piciu, în Promenada Mall, Braila. Locul de joaca pentru copii de pe la un an si jumatate. Ea se apropie de 30 (ani) și stătea acolo, pe un scaun de pitic. Tipul clasic de mamă disperată să nu îi fure cineva cumpărăturile din coșul lăsat la intrare, portofelul din geanta atârnată poștărește de gât și nu cumva să i se întâmple ceva odraslei de 18 luni aflată deja lângă construcţia monstruoasă cu tobogane și bile. Și-a lăsat Uggs-ii calzi la intrare și a zbughit-o în dresuri după copilul ajuns deja în cealaltă parte a stabilimentului. Copilul s-a oprit ce-i drept, atunci când a văzut că-i rost de pantă de alpinist și tobogan ciudat de înclinat. Probabil că ea, maică-sa a vrut să se laude cu odrasla, să lucreze la selfesteem-ul copilului, sau nu ştiu ce a fost în capul ei când a început să-l îndemne frenetic să urce pe acolo. “Hai mami! Ştiu ca poţi! Te descurci singur!” Copilul i-a întors o privire de “yeah right” și a început totuși să pună un picior, o mână mai sus, un picior lângă mana și deja mă-sa îl striga alpinist. Abia după ce a ajuns la etajul 1 deșteapta de maică-sa și-a dat seama că nu mai există alta ieșire decât mai sus numitul tobogan ciudat. Ori îl face cumva să-și dea drumul, total iresponsabil, ori cheamă pompierii. Nu e foc dar ăștia ştiu cumva să iasă din situaţii de tot… toată jena. Oricum zice că să lase copilul sa se simtă bine, pentru că în nici un caz el nu are curaj să o ia printre cilindrii groși de burete. Sunt mari și înfricoșători și… A trecut de ei. Bun, dar vine tunelul. E singur, tunelul e mare, e prima data când îl vede… a trecut de tunel. Următorul pas e sa ajungă la etajul doi, dar asta e imposibil. Sau a fost până când puștiul era deja acolo. Atunci maica-sa a lăsat sa vadă puțină disperare pe fața ei. Disperare cauzată de subaprecierea copilului.
Îi putea propune, spune, ordona copilului să se întoarcă, dar și ea a râs în sinea ei de o glumă așa bună. Salvarea vine de la o fetiţa pe care pustiul se pare că o place. Fetiţa era pe la 6 ani, adică înțelegea rugămințile unei mame de a-i da jos copilul. Ea urma să-l atragă într-un joc inocent de-a prinselea și pe nesimțite să-l aducă la parter. Și a funcționat foarte bine pănă la 1 când copilul face stânga împrejur și o ia înapoi spre 2. Atunci maica-să se lăsa de toată rușinea și o ia în dresuri pe panta de alpinist, sprijinindu-se de caracatițe mov și scoici verzi. Ajunge la 1 o ia printre cilindrii de burete și haț! Pune mâna pe el fix la intrarea în tunel. Ar fi fost mult prea mult să o ia în patru labe printr-un tunel pentru pitici. Ia copilul sub o aripa și calcă iar în picioare caracatițe mov și scoici verzi. Mai poposeste cu odrasla vreo 10 min la o saltea săltăreață și când îl vede leșinat de oboseala îşi pune Uggs-ii în picioare și plăteşte consumația oftând ușurată. Locurile de joacă sunt solicintante pentru mame.
… Pe copil îl cheamă Rareș. Ghici cine e maică-sa?
11
comments
La noi nu există problema cu televizorul. M-am pregătit degeaba să-i fac lui Rareș program de televizor. Nu are rost, el nu-i acordă atenție mai mult de 1 min. Televizorul e deschis dimineața până termină Daniela Crudu de dansat și seara de pe la 6. În intervalul ăsta orar, televiziunile să nu se bazeze pe noi la rating. Nu facem.
Pe Rareș îl interesează muzica (populară în special), reclamele și eventual desenele animate cu Winnie, sâmbăta și duminca pe la 9 și un pic.
De două zile am observat că se difuzează Lassie pe Antena 1. Pe la 11. E fermecat. Sigur îi place pentru că sunt mulți căței și copii. Dar așa nu l-am mai văzut până acum. Se urcă în mașinuță, sau pe fotoliul lui și vorbește cu Lassie. Acum are 10 minute LIPITE de când se uită la televizor. Asta pentru mine timp de spălat repede vasele, de scris ceva pe blog (cum se întâmplă acum), sau câteva minute în care știu ce face fără să-mi fie teamă.
Îți mulțumesc Lassie! Și mie îmi place de tine.
9
comments
Pentru că s-a conturat deja clubul copiilor teribili din blogosfera de mame și mămici, noi fiind unul dintre cei trei membri fondatori (alături de Anna și Philip), trebuie să consemnăm următoarele fapte (fără poze, pentru că la mine mătura e mai aproape decât aparatul foto):
- începem cu desfăcutul plintei de la parchet. Traseul e următorul: rafturile din sufragerie, colțul de la ușa de la intrare, apoi colțurile de la ușa de la balcon. Plinta se scoate cu grijă, astfel încât să nu se piardă cuișoarele.
- mâncat detergent. Asta s-a întâmplat în ochii mei, greșeala mea cea mai mare fiind că mi-am subapreciat copilul. Cutia cu detergent are un sistem de deschidere despre care el nu știa mare lucru. A aflat mult prea repede și până am ajuns eu la el, domnul deja își lingea degetele.
- spălat parchetul cu peria de WC. Ia peria cu care se spală WC și începe să frece tot parchetul din fața băii. Apoi se ia suportul periei, în care dacă găsesște un strop de apă, se bălăcește cu mare entuziasm.
- scos gunoiul din găleata cu… ce altceva decât gunoi. Cum prinde că nu e blocată ușa, deschide coșul de gunoi și își alege ceea ce îl atrage. De obicei sticle, dopuri, mai nou coji de portocale.
- urcat pe birou. Prima dată se urcă pe scaun apoi direct pe birou, de unde își alege toate lucrurile pe care eu încercam să le țin departe de el. Da, a și căzut de acolo, dar fiți liniștiți cucuiul e deja galben, semn că trece.
- aruncat în cadă tot ce poate apuca de prin casă. Cele mai fericite momente sunt atunci când aruncă suluri de hârtie igienică, ceasuri, cărți de-ale lui, tot ce adună el, iar în cadă cineva (nu-i spunem numele) face duș. Acel cineva iese cu clăbucul pe păr și se închide cu puștiul din dotare în baie. Până la a doua tură de șampon, puștiul se plictisește, cineva iese iar de sub duș și deschide ușa. Și tot așa.
- scos toate pungile din sertarul aferent. TOATE. Apoi castroanele și ceaunul de mămăligă. Toate duse în sufragerie și ascunse prin alte unghere.
- blocaje. Sâmbătă a rămas blocat între perete și bibliotecă. Blocat de nu mai putea să iasă singur. Încă avem semn în frunte care să ne amintească de ispravă.
-scos TOATE șervețelele umede din pachetul lor.
-spălat pe cap cu apă din picurătorul de vase.
- deblocat sistemele de blocare a sertarelor. Uneori chiar el le închide la loc, în concluzie: foarte eficient.
- înșirat suluri de saci de gunoi prin casă.
Aceasta este o listă generală, care se petrece zilnic (în afară de mâncatul detergentului). În plus se petrec chestii noi la maxim două zile. L-am suspectat de ADHD, apoi doar de surplus de energie, apoi de viata într-un apartament care unui copil care aleargă în loc să meargă, îi impune normal anumite restricții. Că o fi una sau toate trei… “bucuroși le-om duce toate”.
4
comments
“Luca 1:14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui” (Biblia ortodoxă). Din această aleasă pricină îl cheamă pe Rareș și Ioan. E un nume care înseamnă foarte multe pentru mine și e cel mai potrivit pentru copilul meu.
La mulți ani Rareș Ioan! Nu vei putea citi niciodată îndeajuns ca să știi cât de mult te iubesc, nu-ți voi putea spune niciodată toate cuvintele dulci pe care le știu. Însă întotdeauna să te uiți în ochii mei. Acolo o să afli tot ce trebuie să știi pentru a te simți cel mai minunat copil din lume!
Te iubim!
9
comments
154 de cuvinte:
E al doilea an cu Moș Crăciun. Și e de neuitat. Aseară s-a întâmplat întâlnirea de gradul zero între mai-sus-numitul Crăciun și Rareș. Deși îmbrăcat cu haine furate de la un elf pitic, s-a lăsat cu plânsete, cu dat din picioare, cu priviri timide, cu refugiat în brațele lui tati. Cel mai aproape a fost cam la 20 de cm de Moș, nici nu am luat în discuție o poezie pe genunchii bătrânului cu barbă albă. Abia l-a ademenit cu un cățel lătrător, abia a reușit să stea în aceeași cameră cu el. După ce a plecat, a aruncat o privire spre ușă. Și probabil că a răsuflat ușurat. Uf, a fost coplesitor pentru el! Dacă nu ne-om mai întâlni încă o dată anul ăsta cu Moșul, pentru runda a doua, îi mulțumim pentru toate darurile minunate, îi urăm multă sănătate și promitem să încercăm să fim cel puțin la fel de cuminți și la anul!
…și restul poze:
0
comments