Mi-a plăcut să scriu nuvele, apoi mi-a plăcut să studiez rocile, apoi m-am dat cu Jung, apoi mi-a plăcut de Friends …și tot așa până acum.
Acum îmi place enterocolita. Așa cum vine ea neanunțată și-ți tăvălește în special somnul de noapte, cum setează ea termostatul copilului la 39,6, cum dă drumul la robinetul de transpirație. Are un talent deosebit să-și facă apariția sâmbătă spre duminică, să fii tocmai împachetat pentru ziua de luni, să suni la șefu, să te rogi de o zi liberă.
Dar mie deja toate astea-mi plac. Pentru că sunt foarte bună la toate operațiunile ce implică vizita doamnei cu miros îndoielnic. Sunt expertă la citit în pamperși. Se ia copilul, se duce cu fundul la nasul mamei. Auci! Miros de varză murată. Verdict: entero! Se desface pampersul și știi cum îți va fi ziua după: consistența apoasă, eventual mucus, culoare verde prăzuliu sau nu prea. Cel mai des iese din scutecul de unică folosință, dă pe afară și calcă totul în picioare.
După ce-ți eliberezi căile nazale, pui mâna pe Biotics Baby sau Hidrasec sau Enterol sau Enterolactis sau Floridral. Eu îl aleg mereu pe primul, pentru că îl tolerează cel mai bine copilul. Desfac plicul tacticos, îmi șterg transpirația de pe frunte (de cele mai multe ori mă ia cu rău când aud de enetrocolită), pun praful alb în ceai sau lapte sau apă și dau copilului spre înghițire. Apoi trec pe nurofen cu panadol, alternativ la 4 ore și aștept liniștită 39-le. De fapt nu chiar liniștită, pentru că dizolv un smecta și fac un pilaf în același timp. Scot oțetul pentru șosete din dulap și bat din picior nerăbdătoare. După 39, lucrurile încep să se lumineze, copilul se leagă la burtă și eu refac stocurile pentru următorul episod.
Cu siguranță, va urma!
