Tu ești mama cu experiență. Știi cum e cu sciatica în timpul sarcinii, cu epidurala, cu buricul, batista bebelușului, colici, scutece schimbate, nopti nedormite, alăptat… De-astea ce-ți umplu viața.

Ea te-a mai sunat să te întrebe cum te simți atunci când adormeai cu capul pe birou la 11 dimineața, a venit  pe la tine după ce ai născut, te-a ascultat atunci când disperarea din tine îi spunea să nu facă un copil așa repede că uite ce cearcăne ai, și kilograme multe și dor de-un mall.

Acum ea îți spune că e însărcinată. Și tu ce faci după ce o feliciți? “Acid folic, elevit, caută medic, fă ecografie de sarcină, nu te duce la ăla că e prost, ăla se poartă urât cu femeile, o să te doară spatele, nu bea cafea, nu lua pastile”.

Ba nu! E minunat! Ești cea mai norocoasă! Și totul o să fie bine pentru că meriți, ești un om bun, cu sufletul și mai bun. Puiul vostru nu putea alege doi părinți mai buni decât voi. Sunt convinsă că o să-ți placă la nebunie să-l ai, să-l iubești, să-l crești.

Să fiți amândoi sănătoși!

De ce acum, la 15 luni de la nastere? Pentru ca acum am linistea sa pot vorbi despre asta. Linistea unui copil sanatos. Linistea unui suflet impacat de mama.

Daca sunt impacata de ce sa mai rascolesc trecuturi embrionare? Pentru ca cineva, poate doar una … aspiranta, viitoare, doritoare mamica, sa gaseasca cu folos.

Dupa testul barza, palpitatii, emotii, inca un test barza, am inotat prin cele mai mari zapezi, fix pe 3 ianuarie si m-am dus la camera de garda la o ecografie. Prima de sarcina. Am vrut sa ma asigur ca totul este unde ar trebui sa fie. Si era, “fara semne de decolare”. Pe 14, prima zi de lucru a doctoritei mele, eram la usa cabinetului si sustineam ca sunt gravida si speriata. Ea, o tipa calma, draguta, care stia sa-mi vorbeasca intr-un fel in care ma facea sa ma apropii de zen. Si zen-ul imi facea bine, avand in vedere ca frica cea mai era “sa nu duc sarcina la termen”. O malformatie a uterului ii facuse pe multi doctori sa ma avertizeze: stai linistita, mai la pat, mai la podea, pe la 7 luni, e posibil sa nasti. Ea ma linistea ca totul o sa fie bine, ca o sa nasc natural si foarte la termen. DPN: sfarsitul lui august. Mi-a pus in brate o lista cu un teanc de analize si mergi doamna la intepat! Intepat, asteptat, luat rezultatele, venit la usa cabinetului. Toate rezultatele erau bune, cu exceptia unor timpi de coagulare iesiti din interval. “Ce-i cu coagularea asta?” “Ei, o greseala de la laborator, stai linistita”. Si am stat. Am mers din doua in doua saptamani la controale de rutina. Eu as fi mers in fiecare zi, ba mi-as fi luat si un ecograf acasa, ca sa pot vedea la 2 ore minunea. Dar citisem cat de important e sa ai incredere in medicul tau si eu imi propusesem sa am. Cu toata increderea si gandirea pozitiva, fiecare seara se termina cu multumirea ca am mai bifat o zi, eu si samburelul din burta.

Trimestrul doi, ecografia 3D. Am mers la un celebru ecografist bucurestean. Totul bine, bebe frumos si sanatos, dar “doamna, pe la 6 luni va retrageti la pat.” Si gata cu analizele recomandate de medicul meu. Nu analize de sange de trimestrul 2, nici de 3, nu o ecografie completa pentru cel din urma trimestru.
Am mers pe jos. Mult si incet. Ma pregateam pentru o nastere naturala si imi propusesem sa fiu in forma. Visam la clinici particulare, unde pe bani frumosi urma sa fiu in puf. Eu si copilul meu. Dar incepusem sa-mi fac si bagajul de spital. Eram aproape convinsa ca o sa nasc mai devreme. Mi-am facut cont pe forumul desprecopii.com. M-am inscris la burtici de august. N-am fost niciodata o burtica de august.
In luna a sasea pleaca doctorita o luna la congrese internationale. Pe plan national ma lasa in grija unei colege.
La doua zile internationalul revine ca leit motiv si pleaca sotul spre aeroporturi straine. Seara detectez o mica durere pe care o raportez a doua zi noului meu medic. Stau 24 de ore cu diazepam in vene si gata. Raman o saptamana in spital si nu fac altceva decat sa-mi iau vitaminele mele de acasa.
Piticii de pe creier imi poruncesc sa merg la celalalt faimos ecografist, pentru o ecografie 3D. Si soc: fat cu retard de crestere si gravida suspectata de trombofilie (adica presupusa greseala de laborator din prima luna de sarcina). Cica sa ma caut la Fundeni.
Seara ne-au apucat gandurile cele negre. Ne-am urcat in masina si ne-am oprit la camera de garda de la Municipal. Vrem sa vorbim cu doctorul de garda. Nu se poate. Ne poate consulta altcineva. Pana sa dezmeticim un raspuns vine o doamna la fel de gravida, care parea mai in dureri si mai speriata, asa ca o las sa intre inainte. Se aglomerase, asa ca medicul de garda preia cazul urmator: eu. Un barbat (uf, cat imi dorisem o doctorita) cu expresia dura, care ma ia la maraton de intrebari: de ce schimbi medicul in luna a sasea, de ce nu ai facut teste, de ce ai stat pana acum (cum le da mereu prin cap intrebarea asta chinuitoare?). Nu stiu ce i-am raspuns sau ce din mine l-a facut sa accepte “acest caz grav”. “Ce mi se poate intampla rau?”. “Sa mori si mata si fatul pe masa de operatii.” Si zenul zbrrrrr pe-o dugheana.

Ne-am dus la Fundeni, sectia hematologie, si acolo am intalnit o minune de femeie. In afara de intrebarea cu statul pana in momentul respectiv, mi-a explicat calm ca retard 22% nu e chiar asa de grav, se poate recupera, trebuie doar sa avem timp, mi-a explicat cum sa-mi fac injectiile cu clexan in fiecare seara, sa nu-mi fie frica. Si mi-a pus in brate un album foto. Un album aducator de zen fugit pe dugheana, pentru ca era plin cu fotografii de bebelusi frumosi ai caror mame aveau trombofilie. Cu toate astea au fost si sunt bine.

Asa am inceput sa facem pe asistenta in fiecare seara pe la 9. Si imi doream sa-mi fac cat mai multe injectii. Pentru ca insemnau cat mai multe zile sfarsite bine. Asta pana pe 14. Iulie. 33 de saptamani de sarcina. Atunci am nascut cel mai frumos copil din lume.

Prima mea doctorita? Nu am mai vazut-o de pe vremea cand faceam programari la maternitati particulare. Am fost furioasa? Oh da! M-am intrebat de ce nu a fost mai atenta, de ce ma linistea atunci cand eu o intrebam poate obsesiv: “o sa duc sarcina la termen?” Nu o consider incompetenta. Cred doar ca a gresit in cazul meu. Numai ca pentru mine cazul insemna viata mea si a copilului meu si de aici viata familiei mele. Apoi a venit un moment in care am vrut sa ma duc sa-l vada pe Rares. Apoi m-am linistit. Ii doresc numai sa nu mai greseasca.

Ce-am invatat? Increderea se castiga, nu se citeste in carti de gandire pozitiva.

Asa a fost sarcina mea: minunata. Pentru ca minuni au fost intalnirile cu anumiti oameni.

Samburel o sa fie fitos. Asa ca ne-am decis sa ne deschidem o mica afacere (de apartament deocamdata, dar ne vom extinde la scara, bloc, cartier. Fiti linistiti in curand vom ajunge si in zona dumneavoastra) .

Spalatorii sunt multe, florarie nu prea merge ca noua ne intra plantele din casa in coma, iar treaba cu bordurile e rasuflata.

Asa ca … facem injectii. Suntem meticulosi (in realitate fricosi), rigurosi (neindemanatici) si ieftini (vrem sa ii naruim afacerea vecinei de la 4 asa ca folosim politica de dumping).

Suntem in curs de branduire asa ca detalii despre nume si CUI va vom furniza ulterior.

Avem in schimb slogan: Calitate nemteasca, viteza romaneasca!

Pentru programari, inca nu ne sunati pentru ca avem dificultati cu onorarea comenzilor!

Samburel are doua jurnale de bord. Scriam mai devreme in jurnalul cu evidenta medicilor si a tratamentului si ma gandeam ca blogul se simte ca o amanta: apelezi la el cand totul e bine, scrii lucruri frumoase, pe cand  “sotiei” ii indrugi toate nemultumirile legate de ea, de tine, … de politica (oare cu amanta vorbesti despre politica?).

Asa ca riscand bigamia transform amanta in sotie.

Saptamana 33 de viata de samburel s-a tradus in 5 ani de viata de mama si tata de samburel. L-am vazut pe bebe la televizor, in prime time, eu …  maricel, 1800 de grame, doctorul …  micut, retard de crestere 22 % si mama de samburel suspecta de trombofilie. Ne intoarcem in spital, eu si samburel, unde doctorita blanda, amabila si tuta, ne asigura ca totul e bine.

Sambata seara ajungem la camera de garda de la Municipal unde caile necunoscute ale Domnului fac sa ne intalnim cu un nene doctor care insista ca mama de samburel… sa se caute.

Luni ajungem la spitalul Fundeni, unde o alta DOAMNA doctor confirma: mama de samburel necesita reparatii urgente, zilnice, injectabile. Auto-injectabile.

Imi dau seama ca istoria evenimentelor este relevanta doar pentru samburel & co (aka mama si tata de samburel). Numai ca asa  stiu eu sa amestec printre cuvinte frustrare si furie.

Morala:

Nu folosi bisturiul indiferentei daca nu vrei sa ajungi chirurg de suflete. Daca esti doctor care aduce samburei pe lume… gandeste-te ca fiecare samburel e cel mai important!

Aceste randuri nu sunt un pamflet.

Cateva zile am pus lumea intre paranteze. Sau lumea ne-a pus pe noi intre paranteze?

Acum incercam putin cate putin sa intram in contact cu Pamantul.

Asa ca in limbajul morse al lui samburel: Hello world!

Cum o fi sa fii insarcinata si sa nu ai … internet? Trebuie sa fie … imposibil.

Cred ca femeile au inceput sa ramana insarcinate abia dupa ce s-a inventat internetul. Nu ma pot decide sa cumpar carucior nici dupa 2 luni de citit review-uri, preturi, dimensiuni, note, tot. Bagaj pentru maternitate? Listezi vreo 3-4 discutii de pe forumuri. Biberoane, creme, patuturi, culori, hainute, cum sa nasti copilul, cum sa-l tii, sa-l hranesti, sa-l cresti, ba chiar cum sa-i oferi afectiune (nici prea prea, nici foarte foarte). Totul gasesti pe site-uri specializate.

Nu gasesc in schimb pe nici un site cum sa nu-mi fac griji pentru el, cum sa fac sa nu-mi pierd rasuflarea atunci cand ma gandesc la ochii lui, la un zambet involuntar, la toate lucrurile pe care acum doar mi le imaginez.

Cum o fi sa fii insarcinata si sa nu ai … emotii infinite? Trebuie sa fie imposibil!

Oare ce e in capul lui samburel?

Ce crede el cand eu mananc? … Lumeeeee, ma mai ingras 24 de grame! Trebuie sa merg la sala.

Dar cand beau lapte? … Fuck milk, give me a beer!

Cand stau in pat pe partea dreapta? … N-are varf! Tanti asta crede ca e un fulg?

Pe partea stanga? … Sa dau in ficat sau pot gasi ceva mai interesant?

Cand merg la ecograf? … Paparazzi!!!

Cand vorbesc cu burtica? … Boringggg! Sper ca nu e in public!

Cand vorbeste tata de samburel? … E tati sau un nenea care o sa-mi schimbe scutecele?

Cand mananc cirese? … Doamne nu cirese iar!

Oare ce mai crede samburel?

Samburel a fost dus la shopping.

Mama de samburel a fost (este, si va fi) entuziasmata.

Tata de samburel e … tata de samburel.

Bunica de samburel s-a opus, s-a zbatut,  s-a impotrivit. Ca nu e bine, nu se face, e devreme. Bunica de samburel a cumparat azi hainute pentru bebelusi. … multe!

Asa ca samburel nu e doar love icon, e si fashion…able!

Atentie! Urmeaza o perioada cu frecvente explozii hormonale. A se evita expunerea (cu sau fara protectie) intre orele 07:00 – 23:00! (nici noaptea nivelul de radiatii nu este zero, dar devine suportabil)

Distributie: mama de samburel (MS), tata de samburel (TS)

MS: Hai sa facem ceva! Asa m-am plictisit!

TS: Hai! Ce vrei?

MS: Facem ce vrei tu.

TS: Ne uitam la un film?

MS: Am stat toata ziua in pat. Si la film ar fi tot in pat. Mai bine altceva.

TS: Ce?

MS: Nu stiu. Tu ce vrei?

TS: Mergem in parc?

MS: Nu, ma dor picioarele. Mai bine ne uitam la film.

(Tata de samburel cauta, alege, mai cauta, propune: regizori, actori, note)

TS: Pe care-l vrei?

MS: Alege tu!

TS: Asta?

MS: Nu vreau thriller

(Tata de samburel cauta iar: subtitrari, filme, note)

TS: Ne uitam la asta? ( numele sunt irelevante in situatia data)

MS: Nu! Mai bine la…

(Tata de samburel se simte inSarcinat)

Tratament recomandat: Se incearca indepartarea de sursa de radiatii, zilnic de luni pana vineri, intre 10:00 si 20:00, cu pretextul: “Draga mea, pentru tine muncesc. Ca sa ai ce iti doresti.”

P.S. Tata de samburel abia asteapta sa … nasca!