Azi am fost la Fundeni că să văd cum stau cu d-na T. Așa am aflat că azi e Vinerea Roșie, organizată de Asociația Română de Hemofilie.

“Apa din fantanile din centrul Capitalei va fi colorata in rosu pe 16 aprile, cand Asociatia Romana de Hemofilie organizeaza “Vinerea Rosie”: un demers menit sa atraga atentia asupra acestei maladii de care sufera in jur de 2.000

Evenimentul va include un mars al bolnavilor de hemofilie , care va incepe de la un hotel de langa Palatul Telefoanelor si va continua pana la fantana de la Universitate.” (sursa)

Și noi trombofilicii?

Aseară, atunci când am plecat de la prietenul T. s-a hotărât să conduc eu. (În altă ordine de idei prietenul T. i-a cumpărat copilului meu de nici 2 ani bere fără alcool cu gust de mere. Că e un fel de suc. După ce m-am zburlit bine, i-am spus să nu mai facă niciodată așa ceva până nu face ăsta micu’ 14 ani. Poate 12, ca să guste de poftă).

Ziceam de condus. Eu să conduc prin București. Zic hai, e noapte e liber, aveam de gând să o conduc întâi prin provincie, dar nu o fi foc. Trebuie să fie o dată prima dată. Plecăm de la T., trec de primul semafor, la prima trecere de pietoni nu am văzut pietonul care era cam departe de mine ce-i drept, semnal dreapta, treci pe banda stângă, iar semafor, iar pietoni (văzuți din timp însă), cedează trecerea, hai cu groapa, hai cu șantierul, semafor, treci pe banda din mijloc, mă depășeau toți, încă un semafor, pietoni, semafor, semafor și ajunsă sunt la Baba Novac. În fața mașina de poliție, mă ia un fior mic pe spate, dar na’ și poliția trebuie să circule pe undeva. Trec de poliție, mă îndrept spre pasaj, poliția după mine. Îi văd, dar presupun că au treabă în aceeași direcție cu mine. Al doilea fior pe spate. Eu merg, ei pornesc girofarul și nino-nino. Fior. “Fordul trage pe dreapta!” Ha? Eu sunt fordul deci eu să trag?! Până m-am asigurat, semnalizat, asigurat și tras, am întrebat suavă; ” Dar ce am făcut?” “Nu știu, trage pe dreapta că-ți zic ei!”. În mintea mea a trecut mult timp până când a ajuns polițistul la geamul meu și încercam să-mi dau seama ce crimă e aia să mergi ca melcul în linie dreaptă. Eram lac, picioarele erau din plastilină de-aia mișto de care are Rareș. Dau acte, mă duc la ei și mă întreabă de ce nu am plăcuță de înmatriculare pe spate (ce-i drept nu aveam o pierdusem într-un război cu o groapă cu o seară înainte). Îi explic, mă miaun cum că abia ieri am luat mașina. Îmi zice că fac razie pentru ceva furt și să conduc cu grijă. O seară bună!

Mă întorc, oblig soțul să conducă și mă arunc fix în spate, lângă copilul care dormea.

Prima tură de condus în București! Să-mi fie de bine!

Am adoptat-o pe Zoe. Azi.  

Zoe e mică, simpatică prin urâțenia ei, are fundul puțin cam mare, e scurtă scundă. E fâșneață, băgăciosă, iar eu mă topesc după ea. E “bolidul meu”!

Așa că, mame cu copii, soți și neveste, oameni în general: ferea că am de gând să și umblu cu ea! Mai timid la început, dar sper să mă descurc cel puțin la fel de bine ca toate platinatele-siliconatele-botoxatele care nu-știe-să-vorbească dar au bemveu la breloc. Daca ele pot, eu de ce nu aș putea?

P.S. cine are de câștigat mai mult în trafic? blonda sau bruneta? (asta ca să știu daca fac o schimbare de look)

Da ne-am dat la fund. Aveam nevoie de ceva aer și spațiu și se pare că tocmai la fund le-am găsit. La fund ne-am petrecut Paștele, pentru că nu am trimis nici măcar un mesaj de urări/felicitări/lumină. Le mulțumim acum celor care s-au gândit la noi, nu am fost indiferenți numai că ne-am dezobișnuit să trimitem calup de sms-uri. În rest a fost cu foarte puțin cozonac, 2 ouă și ceva prea multe sarmale.

Copilul fugărește în continuare toți câinii pentru a lua cu forța ceva afecțiune (unii ar putea deduce de aici că-i lipseaște aia părintească), botează pe fiecare după cum îl taie capul: eu sunt mamă iar tata e tati. Nu are absolut nici o regulă logică atunci când strigă mătuși, unchi sau alți copii din preajmă. Și mori de dragul lui când vrea să alunge câinii: iși!

Eu am început ceva dar nu vreau să zic ce până nu văd primele rezultate, vrem să adoptăm ceva dar iar nu zicem ce, vrem să plecăm în vacanță de adulți peste numai o lună dar nu prea știm exact pe unde și vreau să mă apuc de altceva dar nu știu exact ce. Clar?

În Vinerea Mare mama închidea televizorul. Trebuia să fie liniște, să ne putem auzi gândurile (așa de multe ori am impresia că ne e îngrozitor de frică să ne auzim și de-asta ne înconjurăm de ipoduri, căști, muzici multe și zgomotoase). Pe la 11 ne ducea de mână la biserică și ne trecea pe sub masa pe care era așezat Sf. Aer. De trei ori. Apoi veneam acasă și vopseam ouă. Seara mergeam la prohod.

În casă e liniște, peste puțin timp merg cu Rareș la biserică apoi vopsim ouă.

Să aveți liniște de sărbătorile astea! Și multă lumină!

În drum spre întâlnirea cu Max și Mara ne-am văzut cu d-na Mara, terapeuta lui Rareș. De fapt fosta, dar cumva încă o simțim aproape. I-a plăcut de Rareș, m-a întrebat dacă a început să alerge, dacă se cațără, dacă mai portă încălțăminte de la Ortopedia, dacă i-am scos talonetele de la pantofi. Da, da, da.

Apoi i-am întâlnit pe Mara și pe Max și pe dragonii lui care scot foc pe gură.

Ne-am simțit foarte bine pentru că:

• Mara a promis că nu dezvăluie mămicilor din blogosferă că ne-am întălnit la Mc’ și că i-am dat copilului cartofi prăjiți; sperăm că se ține de promisiune
• Max ne-a împrumutat un dinozaur care de fapt e dragon și nu s-a supărat pentru că Rareș l-a aruncat pe jos și “era să-i rupă capul”;
• Mara e likeable din prima secundă în care o vezi;
• Mi-am achiziționat sandalele câștigate la prima mea licitație ever; by the way: sunt superbe, comode și-mi vin perfect;
• Îl priveam pe Max și mă gândeam că mi-ar plăcea ca Rareș să devină un băiețel asemănător lui;

Dacă vreți să cumpărați haine faine la prețuri MUULT prea mici (în opinia mea) dați iama pe http://hainesecondhand-mara.blogspot.com/.

Asta să fie înainte sau după cele 40 de pahare?

La noi în Moldova încă se respectă: 40 de mucenici și eventual 40 de pahare pentru bărbați. Așa că:

1 kg de făină

25 grame de drojdie proaspătă

2 linguri de zahăr

2 linguri de ulei

1/2 linguriță de sare

2 căni de apă călduță

Eu am pus totul în mașina de făcut pâine, am setat programul de aluat și dă-i și construiește castele bune de dărâmat de către copil. Și te joci și te joci cam 45 de minute, când ar trebui ca bunicul să se sincronizeze și să apară la ușă. Dai copilul în primire și te apuci de modelat mucenicii. Se rostogolesc bucăți din aluat pâna când se fac sfori, din care se fac covrigi, apoi se răsucesc și gata 8-ul. Se pun într-o tavă unsă cu ulei, apoi se ung și ei puțin pe deasupra și se dau la cuptorul preîncălzit pentru cam 25 minute. Se scot, se pun într-un ștergar curat apoi se ung din abundență cu miere. Din abundență, adică de căteva ori pentru că mierea va intra în aluat. Se pudrează cu nucă măcinată și se dau copilului care se va face numai miere pe la nas.

Se pomenește în gând un suflet plecat din lumea asta. Să fie primit!

… sunt minunate și obișnuite în același timp. Am cea mai frumoasă mamă din lume, o bunică blândă cu doi ochi albaștri nemaivăzuți, cealaltă bunică gătește divin, am mătuși de nădejde și mătuși haioase, am verișoare inteligente și altele bune gospodine, am prietene surprinzătoare, pricepute, neîndemânatice, vulcanice și altele enervant de calme.

Nu sunt mai presus decât soții, iubiții, tații, frații lor. Nu suntem mai bune decât ei, mai inteligente sau mai harnice. Sau suntem doar în alte sensuri decât oglinzile noastre masculine. Meritam ce e mai bun, da, dar în același fel cum și ei merită cam același lucru.

De 8 martie am primit cadouri și am spălat perdele. Poate că o să gătesc, o să aspir covoare, o să fac mucenici și o să mai primesc flori. Nu e nevoie să stau la coafor toată ziua, sau la petreceri unisex. E nevoie să mă simt apreciată și iubită. Și în plus de ce am acum, îmi doresc o felicitare din hărtie, rupta pe la colțuri din cauza acuarelei abundente, cu un ghiocel de vată lipit stângaci, cu două petale din hărtie colorată și un “La mulți ani mami!” în orice variantă.

Să vă fie bine doamnelor!

Deci: Laura de duce la Paul și-i spune că de fapt e îndrăgostită de el (caz clasic de transfer erotic), Paul e căsătorit cu Kate, care îl înșeală cu un gagiu (am uitat ce afacere are), dar îl iubește pe Paul însă se simte ignorată. Ea și copii. Alex e un pilot american, cu o dantură perfectă, dar are mintea praf (e în negare totuși) pentru că în timpul unui bombardament a omorât 16 copii. Sophie, e o adolescentă care se culcă (aka sex)cu antrenorul ei de gimnastică, încearcă să se sinucidă și cei de la compania de asigurări o trimit la Paul să-i facă o evaluare. Jake și nevastă-sa încearcă să facă un al doilea copil prin fertilizare in vitro, ea rămâne însărcinată și pierde sarcina pe canapeaua lui… același Paul. Acum Paul e și el un pic cu mintea praf (și cu inima cam la fel) și se duce la Gina. Gina pare a fi vârful lanțului trofic, deși și ea s-a îndrăgostit în tinerețe de un client. Acum e Mama Zmeilor și încearcă să-i liniștească mintea cea praf a lui Paul. În seara asta Paul se duce iar la ea, după ce Kate a fost cu gagiul o săptămâna la Roma (tocmai Roma), Laura i-a povestit partide de amor cu Alex pilotul ucigaș, iar Alex l-a urmărit pe Paul că să afle chestii murdare despre Paul.

Nu răspund la esemes până nu se liniștește Paul (ori se aruncă de pe ceva înalt, ori nu-mi mai face și mie praf creierii) sau până nu termin de văzut toate episoadele downloadate cumva de pe net.

P.S. Pe cuvântul meu că odrasla e hrănită și îngrijită.