Nu e chiar de zahar, desi exista un magazin plin de ciocolata la fiecare colt de strada. Numai ca e mic, colorat si intim. Intim ca placerea pe care ti-o ofera o trufa care se topeste. De multe ori simteam ca-l pot lua in palma si pot privi pe strazile liliputane ca Guliver.

“Muzeu in aer liber”, “Venetia nordului”, “Orasul in forma de ou”, cam asta am auzit eu despre Brugge. Si nu sunt minciuni: fiecare casa e la fel si altfel, strazi neclintite unde pui pariu ca nu locuieste nimeni, mori de vant din povesti, canale pe care te poti plimba cu barca, sau pe care vezi lebede, un oras vechi cu granite bine delimitate.

Cum e sa mergi in august prin oras si sa intri intr-un magazin decorat de Mos Craciun? Cu tot cu brad, reni, globuri si cadouri?

Am zis de ciocolata, de strazi si de Craciun. Mai trebuie sa zic de copii. Foarte multi. Nu am vazut in nici un oras asa multi copii. Mai ales mici pana in 3-4 ani, asezati comozi in carucioare ce pot fi inchiriate de acolo de unde iti iei bicicleta. Sau in cosuri:

Ne-a placut la Brugge. Data viitoare o sa mearga si Rares.

Din Creta am facut o excursie de la zi la Santorini. Initial aceasta era destinatia aleasa pentru luna de miere, numai ca bugetul nostru de proaspeti casatoriti ne-a obligat sa renuntam.

Ne-am trezit la 3, la 4 eram in autocar, la 5 eram pe feryboat, la 6 am vazut un rasarit minunat. Drumul a fost destul de lung, am ajuns in Santorini pe la pranz. De departe imaginea insulei este uimitoare. Vezi un perete inalt, iar pe creste o glazura alba, casele de un alb ireal pentru noi, veniti din Marele Gri.

Stiam totul despre Santorini, citisem cam tot ce gasisem pe internet, asa ca am fost pe rand dornici, nerabdatori, uimiti, incantati. Cu cat ne apropiam, cu atat desluseam mai bine casute ce pareau minuscule, vazut de departe, un sat pentru pitici.

Puteai sa urci in Fira cu magarusul sau cu telegondola. Am ales a doua varianta, pentru ca era mai rapida si mai putin mirositoare.

Sus din nou am fost incantati. Strazile sunt de fapt alei inguste, pe care abia poti merge mana de mana, intrarea in casa se face direct de pe alee, gardurile sunt gardulete, care abia iti ajung pana la brau. Colturi rotunde, albastru, rosu ici colo, pisici.

E liniste de parca nimeni nu ar fi acasa. Numai ca sunt destul de multi turisti, care insa respecta regulile casei. Gasesti din loc in loc case care au curti. E mult spus, de fapt sunt mici terase unde iti vine sa uiti de lume, scaune pe care te-ai aseza ca sa vezi marea, insula de vizavi, muscatele rosii.

Viata de turist e scumpa.Terasele au preturi exagerat de mari. Pe partea cealalta a insulei gasesti restaurante cu preturi acesibile.

Mi-as dori sa fi vazut si Oia, despre care am citit ca e la fel de frumoasa. Nu am vazut decat o plaja neagra. Pe la 5 p.m. am plecat spre Creta.

M-as intoarce oricand in Santorini. Fara Rares. E un loc de mers in doi. Ar fi plictisitor pentru un copil si greu pentru parinti sa alerge dupa el pe toate aleile inguste.

We will always have Santorini.

Mi-a placut ideea blogului lui Salmi. Asa ca o fur. Am fost in cateva locuri interesante si as vrea sa povestesc despre ele. Ordinea va fi bineinteles dezordine.

Creta. Voiaj de nunta.

Cand am ajuns in Creta am zis: “Naspa! Si e si luna de miere”. Hotelul era undeva in pustiu, pe marginea unei sosele. Si asa visasem la luna de miere! De’, nunta frumoasa, sot frumos, luna de miere cum sa fie? S-a dovedid a fi si ea la fel de frumoasa.

Hotelul avea o gradina nemaipomenita, foarte mare. Am fost cazati intr-un bungalow. Din camera ieseam direct pe iarba perfect taiata si perfect verde. Noi romani, invatati de prin parcurile noastre, calcam pe iarba numai la ceas de seara si doar cativa pasi, de teama sa nu vina careva sa ne ia la rost. Nu erau semne cum ca era interzis, dar cei 7 ani de-acasa si-au spus cuvantul (acum imi pare asa rau ca nu am facut tumba pe pajistea aia aproape perfecta).

Am inchiriat o masina si trei zile ne-am plimbat prin imprejurimi. Am mai fi avut multe locuri de vazut, numai ca sejurul a durat doar 7 zile.In afara de munti, peisajul insulei nu m-a dat pe spate. Numai ca din monotonul arid, ies in evidenta niste locuri de-o frumusete rara.

Unul dintre acesta ar fi: Elafonisi. Munte, plaja, apa, nisip, apa, nisip. Zeci de insulite mici, numai bune de cucerit cu piciorul.

Aici poti face plaja, mai incolo poti inota, apoi te impiedici si nimeresti pe uscat, iar daca te mai rostogolesti o data esti in apa.

Apoi am dat navala in orasele port, ce seamana cu Venetia. O Venetie mai murdara, cu muzica ce suna cam ca o manea, cu negustori care te intreaba intr-o romana stricata “Ce faci?”

In Chania e galagie, multa lume, multe terase unde poti manca aproape orice. Aaaa. Si au porumbei. Rethymno e mai mare, putin mai curat, dar foarte intortocheat.

Urmatorul pe lista a fost Platoul Lasithi. Mori de vant, pomi fructiferi, cam pustiu… si bineinteles locul unde s-a nascut Zeus. Maria-sa Zeus a fost sortit sa se nasca intr-o pestera pazita acum de doi batranei care cereau 10 euro sa pasesti pe acolo pe unde Zeus a mers de-a busilea, s-a ridicat in picioare, a cazut ca bolovanul in cap. Si bineinteles nu a patit nimic pentru ca era The One.(La ce varsta o fi inceput Zeus diversificarea?)

A fost tare frumos. Apusurile le vedeam sangerii, iar diminetile ne trezeam cu pasarele. Bine, uneia as fi vrut sa-i sucesc gatul, pentru ca avea un tril mai enervant decat alarma de la telefon.

Cam atat am vazut noi din Creta. Intr-o zi am facut o excursie la Santorini. Intr-o zi o sa va povestesc…