Să ai un copil născut prematur e un șoc de moment și de foarte multe ori o luptă după. O luptă care nu e ușoară, care îțisolicită răbdare, perseverență și musai speranța că va fi bine. Și poate și câteva vorbe bune:

• Dacă ai ajuns cu bebelușul tău acasă, cel mai probabil că își menține singur temperatura corporală, se alimentează bine și respiră fără ajutor. De acum vă va fi mult mai ușor, pentru că aerul din camera lui îi face bine;
• Important e să-ți programezi pentru vârsta de 3 luni un control oftalmologic. Dacă nu știai, retinopatia de prematuritate este o afecțiune ce-l marcheaza de cele mai multe ori definitv. Și înseamnă orbire, sau cel mult distingerea unor umbre. Dar dacă este depistată din timp, tratată corespunzător, cel mai probabil totul va fi bine. Nu amâna însă momentul, boala are debut subit și o evoluție extrem de rapidă. (În București, un oftalmolog pediatru foarte bun este Dr. Burloiu)
• Tot la trei luni programează si o vizită la neurolog. Micuții prematuri se nasc cu un sistem nervos insuficient dezvoltat, care face cu greu față la toți stimulii noi. (Tot în București, o doamnă doctor cu renume în spate și cu suflet mare este Dr. Sanda Măgureanu)
• Între timp iubiți-vă mult! Copilul nascut prematur, dacă nu are probleme deosebite, se îngrijește la fel ca unul născut la termen. Are nevoie de igienă, hrană, somn și multă multă dragoste.
• Poți pipera totul cu masaje multe. Contactul fizic le priește. Este dovedit științific (cel mai probabil de englezi )faptul că masajul îi ajută pe bebelușii prematuri să se recupereze mult mai repede. Poți să-l ții pe pieptul tău ore în șir, să-l lași să doarmă așa. Nu îi este rău, dimpotrivă, AȘA îi este cel mai bine.
• Îți recomand să ai un pediatru ca al meu. Grozav adică. Asta înseamnă un om cu capul pe umeri care să nu te sperie inutil, un profesionist care lucrează în spital și care știe despre ce vorbește și care să fie dispus să vină acasă pentru vaccinuri, tratamente ocazionale.
• Vaccinul: e posibil să le faceți un pic mai târziu. Spre exemplu BCG-ul nu se face copiilor cu greutatea sub 2500 gr. Dacă bebelușul tău se crede fotomodel, o să așteptați până mai pune ceva pe el. Așa se vor decala toate vaccinurile voastre, dar chiar nu-i bai.
• O să auzi frecvent: vârsta cronologică vs vârsta corectată. Vârsta cronologică se referă la zilele/lunile pe care le numeri tu de când ai auzit puiul țipând pentru prima oară până acum, când citești rândurile astea. Vârsta corectată se referă la zilele care au trecut din momentul în care s-au împlinit 40 de sâptămâni de sarcină, mai exact binecunoscutul DPN (Data Probabilă a Nașterii). În cele mai multe situații (greutate, dezvoltare motrică, neurologică, etc.) se ia în considerare vârsta corectată, asta cam până la vârsta de un an după unii medici, doi ani chiar după ce spun alții.
• Ai grijă la unghii, e posibil să fie ceva mai moi decât ale unui nou-născut la termen. Sau poate incomplet dezvoltate (așa cum a fost cazul baiețelului meu). Taie-le sau rupele și dă-le timp să crescă așa cum ar trebui.

(Va urma)

Prematuritatea e principala cauza a decesului nou-nascutilor. Poate lasa urme pentru tot restul vietii. Procentul nasterilor inainte de termen a crescut alarmant in ultimii ani. I se poate intampla oricarei femei.

Mie mi s-a intamplat. Cel mai important e ca i s-a intamplat si lui, copilului meu. Si nu e placut ca atunci cand abia astepti sa-ti vezi mama, in loc de bratele ei sa ajungi pe o masa la terapie intensiva. O masa rece, inconjurat de fire si senzori, iar in loc de jucarii sa ai aparate ce tiuie frecvent. In loc de san a primit o sonda, in loc de baita, o bucata de tifon umezita, cu care era sters pe mainile subtiri, pe picioarele golase, pe pielea care lasa sa se vada firicele vinetii, apoi in loc de patut un incubator. Lampa de fototerapie era carusel, branulele de pe cap erau pampoane, pe care da, baietii nu ar trebui sa le poarte. Nici un copil de fapt.  A avut tovarasi de-o schioapa. Si asta nu e o metafora. In dreapta, o fetita de 700 de grame,  pe care o puteam cuprinde in palma mea. In stanga un incubator, in care au fost doua fetite si un baiatel. Toti sub 2000 de grame.  Da, el era printre cei grasi, dar si printre cei care respirau greu, sau nu aveau puterea sa planga sau sa suga. Toti, si fiecare in parte era un luptator.  Bebelusi care parca strigau: “Hei, imi vreau mama mereu langa mine, nu numai in vizita!”

Copilul meu a fost un prematur minunat, acum este pur si simpul MINUNAT.

Daca poti, ai grija ca sarcina ta sa dureze noua luni! Daca nu, nu dispera! www.ziarulcopiilor.com

Ziua asta o sa o am in minte mereu. Mereu. Cea mai cumplita, nesigura, dureroasa, deprimanta zi din viata mea. S-a intamplat exact acum un an si imi doresc din tot sufletul ca asa sa ramana mereu. Ea, cea mai neagra. Sa nu mai fie nici una ca ea de acum incolo. A inceput de dimineata, cand am intrat la terapie intensiva si Rares avea “staza la stomac”, ii bagau un tub fin pe gura, stomacelul lui nu mai functiona cum trebuie, mi-au zis sa nu-i mai dau lapte si eu am crezut ca lesin de durere. Durere de toate felurile. Apoi am aflat ca staza se mai intampla la prematuri, ca tubul fin insemna gavaj si ca nu se intamplase in realitate nimic iesit din comun pentru un copil ca al meu.

Atunci, atunci si in multe alte momente care au urmat mi-ar fi prins bine explicatii, experiente similare, vorbe bune. Iata-le:

Vorbe bune pentru mama de mic-pitic

• Stiu ca te-ai gandit ca la aproape 9 luni o sa iei patutul si comoda aia care merg perfect cu perdeaua, dar na’, el vrea sa vina mai devreme. Adica acum. Cam pe la 7 luni. Nu-i nimic. Respira adanc si du-te la spital. Dar in sistemul de stat ca la privat inca nu primeste nasteri premature.
• Daca ai bagajul facut ia-l. Daca nu, nu e nici o tragedie, totul se poate cumpara de cineva aproape in urmatoarele momente dupa ce auzi tipatul copilului tau. Celule stem? Lasa pentru urmatorul, pana atunci se lamuresc si ei daca pot salva sau nu.
• Ai nascut? Sa-ti traiasca si sa fie sanatos!
• Ti-ai revenit si nu ti l-au adus la alaptat? Stai linistita, e acolo unde ii e bine in acest moment. In cazul asta terapia intensiva e baby-friendly, lasa preconceptiile pe marginea patului de spital si mergi sa-ti vezi puiul. Stii ca si el abia asteapta sa te vada? Crezi ca el nu e curios sa stie cum arata mamica lui? (lasa fardul, sigur o sa te adore asa cu parul gras si ravasit)
• Spala-te pe maini, pune-ti halatul si papucii de unica folosinta si boneta pe cap. Nu sunt reguli chinuitoare. Sunt ca sa-ti protejeze puiul. Am mentionat ca e ce ai tu mai scump pe lume?
• Lasa-ti imaginile cu bebelusi roz si pufosi la usa. Nu sunt decat amarate de reclame.
• Cauta-ti puiul, sau mai bine roaga pe cineva sa ti-l arate. Uita-te  bine la minunea ta!
• Nu te speria de firele pe care le are in loc de hainute. In mare parte sunt senzori care sa semnaleze daca ceva e in neregula. Sunt doua asistente pe tura si probabil peste 5 copii. Nu pot fi cu ochii, pe toti, mereu. E spre binele lui.
• Sunt si perfuzii? Il hranesc. E mic, tocmai a facut calatoria vietii lui din burtica ta pana in sala asta mare si e epuizat. N-are putere dar tot trebuie sa se hraneasca.
• E slab si are pielea translucida? I se vad vasele de sange? Nimic anormal pentru un mic pitic. Fatul depune cea mai mare parte din grasime in ultimele doua luni de sarcina. Iar fix pe astea doua el nu le-a mai vrut “in” ci “out”. Grasimea o va depune aici, langa tine. O sa ai privilegiul sa vezi lucruri pe care alte mamici nu le vad.
• E la incubator? Ai citit mai sus? Vorbeam de grasime. Pe care el nu o are inca. Deci nu-si poate regla foarte bine temperatura corpului. Caldura din exterior o sa-l ajute. Inchipuie-ti ca are o paturica magica pe el.
• Nu poate suge inca? E posibil. Repet: e mic si nu are putere inca. Deocamdata foloseste pompele speciale, vei avea timp suficient apoi sa-l tii la pieptul tau. O viata!
• Gavaj: tubuletul fin pe care il introduce prin gurita pana in stomac. Pare inspaimantator, dar pentru el e o modalitate de a se hrani. Cand va capata putere va papa singur lapte de la tine. Sau din biberon.
• Apropo de asta. Se poate intampla sa pierzi laptele. Sigur nu-ti doresti asta, dar nu e sfarsitul lumii. Toate firmele de lapte praf mari au lapte care incepe cu PRE. Exact, e lapte special pentru mici-pitici.
• Scutece de unica folosinta gasesti, hainute, mai greu dar si alea se pot gasi, iar daca nu si nu, sigur ai papusi de cand erai mica. Dezbraca-le!
• Incearca sa-l duci si pe tata sa-si vada puiul. La ore potrivite o sa-i fie permis accesul. Gandeste-te cat de mult isi doreste sa-si vada copilul. Si vor fi primele voastre clipe impreuna. De neuitat!
• Roaga pe o asistenta sa te mute intr-un salon cu mame care au nascut prematur. O sa-ti fie greu sa vezi cum celorlalte mamici le aduc puii la alaptat. Asa vei putea impartasi experienta ta cu mame care te inteleg perfect.
• RABDARE, RABDARE, RABDARE! o sa cam stai prin spital, dar vai ce companie minunata ai. Se spune ca mici-piticii trebuie sa ajunga si ei la 40 de saptamani de gestatie, ca apoi sa isi ia avantul mai ceva ca Speedy Gonzales.
• E un copil minunat. Si un luptator. O sa vezi ce forta are. Si o sa creasca ca Fat-Frumos.

Va urma…

(Tot ce am scris sunt ganduri din experienta personala. Nu au valoare de criterii obiective. Tot ce am scris m-ar fi ajutat pe mine sa citesc atunci)

Si noi am fost ca ei, iar acum suntem bebelusi in toata firea.

Metoda sultana este brevetata de d-na Georgeta Sultana, singurul animator acvatic din Romania. Metoda se adreseaza copiilor mici si foarte mici (nou-nascuti, sugari). Este recomandata ca metoda de stimulare pentru copiii sanatosi, nascuti prematur, cu risc neuro-motor sau cu probleme in acest sens.

Metoda presupune trei etape: masaj, exercitii de kinetoterapie si ultima etapa, hidroterapia. Partea de masaj implica masajul tuturor partilor corpului (membre inferioare, membre superioare, cap, gat). Sunt adaugate elemente de reflexoterapie pentru masajul din talpa. Partea de kinetoterapie contine exercitii ce ajuta la formarea si imprimarea schemei corporale, a lateralitatii, a echilibrului. Un exercitiu spectaculos este: pendula. Acesta urmareste pierderea reperelor spatiale ale copilului si recapatarea acestora intr-un timp cat mai scurt. Cu siguranta cea mai placuta parte pentru bebelusi este hidroterapia. Aceasta se desfasoara in cada mare, plina cu apa, la temperatura de 32-33 grade. In foarte scurt timp (uneori chiar de la prima sedinta), bebelusul va efectua scufundari, folosindu-se de reflexul pe care il are din nastere: reflexul de  scafandru. Acest reflex ii ajuta pe bebelusi sa isi opreasca respiratia atunci cand sunt in apa. Reflexul se pierde intre 4 si 6 luni. Cu ajutorul hidroterapiei reflexul se transforma in automatism, astfel ca atunci cand va fi mai mare, fostul bebelus, va putea face exact acelasi lucru.

Succesiunea celor trei etape il ajuta pe copil sa aiba achizitii motorii mult mai repede. El va face exercitii pe uscat, apoi le va face in apa unde ii va fi mult mai usor pentru ca apa preia din greutatea corpului. Astfel el afla ca poate sa le faca singur si cu putin efort. Ajuns din nou pe uscat se va folosi de impresia emotionala a lucrului facut de el, si va repeta exercitiile cu mult mai mare usurinta.  In plus combinarea celor doua medii (acvatic si gazoz) ii aduce bebelusului o multitudine de informatii noi.

Dupa varsta de 6 luni terapia se poate continua la piscina, cada de acasa fiind neincapatoare pentru micul inotator.

Terapia bobath este o abordare interdisciplinara a recuperarii fizice ce implica terapie ocupationala, fizioterapie si logopedie. Conceptul de baza consta in corectarea pozitiilor defectuoase pe care pacientul le-a dobandit, determinandu-l sa le inlature ca apoi sa fie pregatit pentru dobandirea unora noi si corecte.

Terapia presupune manevrari care nu sunt dureroase, dar copiii pot plange deoarece sunt constransi sa faca miscari care nu le sunt familiare, fiind cunoscut faptul ca a corecta este mai greu decat a preveni.Aceasta metoda ajuta copii sa devina constienti de corpul lor si astfel sa-l poata controla mai bine.

In Romania aceasta metoda este intens folosita fiind considerata “clasica”. Exercitiile sunt efectuate gradual, pornind dinspre partea inferioara a corpului (picioare), spre partea superioara (membre, gat). Pe masura ce se obtine relaxarea musculara, durerea sau incomoditatea dispar, copilul insusindu-si cu usurinta noile pozitii.

Durata unei sedinte este in functie de varsta copilului. Pentru varste mici (3-5 luni) sedinta e recomandat sa nu depaseasca 30-35 de minute, creascand treptat pe masura ce se avanseaza in terapie, respectand bineinteles disponibilitatea copilului.

La nastere sistemul nervos al prematurului nu este suficient dezvoltat. De aceea, copiii prematuri sunt predispusi la a dezvolta imediat sau pe parcursul primelor luni de viata probleme oftalmologice si neurologice. Pentru depistarea eventualelor probleme neurologice se recomanda un control de specialitate dupa implinirea varstei de trei luni. Problemele, bineinteles pot fi diverse, dar multi copii sunt diagnosticati ca avand disfunctii sau intarzieri in zona motorie, acestea fiind  si cel mai usor de depistat de catre parinti dupa 3 luni cand nu-si poate tine singur capul, dupa 7 luni cand nu sta in fundulet, sau dupa 1 an si 6 luni cand nu merge in picioare. Pentru recuperarea acestor disfunctii sau intarzieri se recomanda inceperea terapiei. In Romania se practica doua tipuri de terapie: vojta si bobarth.

Terapia vojta a fost conceputa de catre neurologul cehoslovac Vaclav Vojta in anii ‘60. Acesta a observat reactiile motorii care au loc in tot corpul ca rezultat al stimularii periferice a unui pacient in anumite pozitii, deducand ca acele componente care au determinat activitatea musculara se regasesc in toate formele de deplasare umana.

Din acest punct descoperirea sa a fost preluata si dezvoltata de multi specialisti. Acum a ajuns o forma de terapie elaborata care presupune existenta unei evaluari neurologice a copilului, a dinamicii sale si a principalelor intarzieri. Are la baza conceptia conform careia sistemul nervos este un sistem deschis care poate primi numeroase stimulari din exterior, stimulari care ii pot afecta functionarea si care pot determina modificari ale maturarii anatomice. Miscarea reflexa reprezinta punctul de intalnire ale acestor aspecte complementare.

Ca metoda de diagnosticare, vojta poate fi aplicata copiilor, de la varste foarte fragede (nou-nascut, sugar). Obiectivele terapeutice sunt: modificarea activitatii reflexe a copilului si orientarea catre un stadiu preponderent fiziologic. Acest lucru se face prin introducerea unei alte metode de activitate neurologica centrala care ii confera pacientului un nou tip de constientizare fiziologica. Proprioceptia (perceptia de sine) musculara joaca un rol foarte important in succesul metodei. Alte obiective sunt: un mai bun control al respiratiei, controlul reactiilor neuro-vegetative, dezvoltarea echilibrata a sistemului locomotor, prevenirea problemelor ortopedice.

Vojta este o terapie in trei etape: studiul reactivitatii automatismelor posturale, studiul functiilor motorii spontane si reflexologie. Metodologia este comprimata prin folosirea fizioterapiei bazata pe deplasarea reflexa si “pathing” (urmarirea traiectului nervos).

Parintii ai caror copii fac terapie vojta povestesc cum acestia plang foarte tare pe durata sedintei. E interesant de vazut cum ii influenteaza din punct vedere psihic si emotional aceste”sedinte de plans” repetate. Eu personal am observat ca bebelusul meu (desi Rares face terapie bobarth-despre care voi scrie intr-un alt post), in orele care urmeaza terapiei are episoade scurte de plans in timpul somnului. Se linisteste daca se simte in siguranta, adica daca sunt langa el si-l mangai sau ii vorbesc. “Partea buna” a acestei situatii, in cazul nostru, este aceea ca terapia o face exclusiv, o persoana specializata, asupra careia Rares poate sa-si transfere aceasta emotivitate cu incarcatura negativa, ea devenind “the bad guy”, iar mami si tati raman in continuare persoane de incredere, care il protejeaza.

Dupa nastere, cea mai importanta “misiune” a unei mame este hranirea bebelusului ei. Indiferent daca nasterea a fost una vaginala sau prin cezariana, la cateva ore sau zile, apare cel mai minunat aliment: laptele matern. Laptele matern este un aliment complet, oferindu-i bebelusului tot ce are nevoie in primele luni de viata, atat din punct de vedere nutritiv cat si al protectiei fata de multi factori nocivi din noul mediu inconjurator. Dar cel mai important lucru este faptul ca este un aliment viu. Consistenta acestuia se modifica in functie de necesitatile “beneficiarului”.

In cazul unei nasteri premature, lactatia urmeaza de cele mai multe ori aceleasi etape. Organismul mamei se adapteaza din mers situatiei noi. Laptele unei mame care a nascut prematur e insa mai bogat in proteine si nutrienti, deoarece si nevoile unui copil nascut prematur sunt mai mari, atat in ceea ce priveste cresterea fizica dar si imunitatea.

Alaptarea este frecvent o cauza de stres pentru o proaspata mamica:  Cand o sa am lapte? Am suficient lapte? Este bebelusul meu satul? Este laptele suficient de hranitor? etc. In cazul unei mame care a nascut prematur apar si mai multe probleme care atrag framantari. In functie de varsta gestationala la care a survenit nasterea, bebelusul ori nu stie sa suga, ori nu are forta necesara pentru acest lucru. In plus, in situatia in care el se afla la sectia de terapie intensiva, mama nu poate incerca sa alapteze din cauza starii lui de sanatate si a faptului ca este conectat la diferite aparate de monitorizare. Astfel se recurge la alte metode de hranire in afara de sanul mamei: gavaj, hranirea cu seringa, lingurita, biberonul (folosindu-se lapte matern sau lapte praf).

In aceasta situatie pentru mama alaptarea devine o sursa de stres. Este stiut faptul ca alaptarea depinde foarte mult de starea psihica si emotionala a mamei. Toate proaspetele mamici sunt sfatuite obsesiv sa fie calme, odihnite, sa nu se gandeasca la lucruri stresante, etc., deoarece toate acestea pot influenta cantitatea de lapte. Acest lucru este greu de facut de multe ori de mamele care nasc la termen (in special primiparele), avand in vedere nenumaratele griji pe care si le fac pentru nou-nascut, sau putinele ore de somn dintr-un interval de 24 de ore.

Ce se intampla insa in cazul in care mamica sufera de un episod depresiv post-partum? Cu atat mai mult starea ei emotionala este mai instabila. In acest, caz persoanele din jurul ei care insista sa fie calma pentru ca altfel “isi pierde laptele” nu fac decat sa adauge un factor de sters in plus. Cele mai multe mamici sunt constiente de importanta alaptarii, pe langa faptul ca alaptarea este un element instictiv.

In opinia mea mamicile ar trebui lasate sa se descarce de toata aceasta povara emotionala, ca mai apoi sa poata continua sa aiba grija de bebelus, lucru care in cazul prematuritatii necesita si mai multa stapanire de sine, grija, forta. Ce este de preferat? O mama care tine in ea o multitudine de trairi care o consuma interior foarte mult si care o determina ca de multe ori sa considere situatia o povara mult prea grea? Sau o mama careia i se da ocazia sa se elibereze de tumultul emotional, astfel gasind foarta necesara de a se concentra asupra bebelusului si ingrijirii acestuia?  Si asta cu riscul “pierderii laptelui”. Copilul are mare nevoie de laptele matern, dar in primul rand are nevoie de contact fizic si emotional cu o persoana echilibrata, calma, increzatoare, lucruri care se transmit de la mama la nou-nascut. Un bebelus nascut prematur simte situatia de pericol in care se afla, de aceea de cele mai multe ori el da dovada de un instinct de supravietuire exacerbat. Este important sa simta ca mama lui ii poate oferi, din punct de vedere emotional, tot ce are nevoie pentru a depasi situatia respectiva.

Depresia post-partum este un subiect intens dezbatut. Unii o plaseaza in aceeasi categorie cu “poftele” din timpul sarcinii (pot exista, dar mai sigur sunt doar niste inchipuiri), altii o considera o certitudine.

Multe mame sunt dezamagite atunci cand copilul “din vise” (cel imaginat, visat si dorit pe tot parcursul sarcinii) este diferit de cel real (nascut). Pentru o mama care naste prematur acest lucru e si mai accentuat. Copilul real e incredibil de mic, slabut, pielea e incretita, se vad proeminent vasele de sange si descrierea poate continua de la caz la caz. Peste toate acestea se adauga cele mai importante probleme, si anume cele legate de starea de sanatate a bebelusului. Prematurii sunt instabili din punct de vedere al evolutiei medicale. Intr-un moment pot fi foarte bine, ca in urmatorul sa devina instabili si sa aiba nevoie de ajutor pentru a-si mentine functiile vitale.

Ca mama care tocmai a nascut prematur, imediat dupa nastere nu poti avea copilul langa tine, pentru ca el e dus la terapie intensiva. Patutul gata pregatit de langa patul tau de spital va ramane gol atata timp cat bebelusul este instabil. O astfel de mama poate sa-si tina copilul in brate dupa zile bune. Nu poate alapta fie pentru ca bebelusul e prea mic ca sa aiba puterea sa suga, sau este conectat la aparate, in incubator.

E greu de inteles ce se intampla cu o mama care nu-si tine copilul la san ci se duce in vizita la terapie intensiva ca sa-l vada. Iar acolo de multe ori nu-i este permis decat atat: sa-l vada. Legatura fizica inceputa in timpul sarcinii este brusc intrerupta. Instinctul matern ii dicteaza sa-l ia in brate, sa-i simta mirosul, sa-l ingrijeasca, sa-l hraneasca. Toate acestea fac parte din bagajul inconstientului colectiv cu care ne nastem. Ele sunt activate pe parcursul sarcinii si in momentul nasterii. Mama unui copil prematur este fortata sa puna deoparte toate aceste porniri instinctive si sa accepte ca alte persoane au grija de bebelus. In acel moment toate lucrurile citite pe parcursul sarcinii au efect de bumerang, producand si mai multa durere.

Sunt multe locuri unde poti citi despre toate minunile care se intampla in primele zile dupa nastere (o nastere la termen). Astfel fiecare viitoare mamica (in special primiparele) isi fac proiectii. Lucru perfect normal. Numai ca in situatia unei nasteri inainte de termen toate proiectiile si asteptarile mamei nu sunt decat factori care ajuta foarte mult la declansarea depresiei post-partum.

Vorbind de cazul particular al tarii noastre, depresia este accentuata de raceala cu care este tratata proaspata mamica (si proaspetii parinti) de catre personalul medical. De multe ori asistentele medicale, cele care petrec cel mai mult timp cu bebelusul, capata autoritate fata de mama care devine personaj auxiliar, lucru care poate fi extrem de dureros pentru aceasta. In majoritatea culturilor, rolul primordial in ingrijirea unui nou-nascut ii revine mamei. In aceasta situatie speciala, mama experimenteaza sentimentul inutilitatii. Din actor devine spectator. Pe langa toate acestea, politica unor spitale din Romania este ca parintii sa nu aiba acces la “dosarul” cu evolutia de sanatate a prematurului, cel putin atata timp cat el este instabil. Incertitudinea devine astfel o noua problema psihologica pe care mama/parintii trebuie sa o suporte.

Consider ca mama unui bebelus prematur are nevoie de mai multa intelegere si grija. Cel mai important in astfel de situatii este sprijinul partenerului de viata, si apoi cel al familiei extinse. Si asta si pentru ca pe cei doi parinti ii asteapta un drum pe care trebuie sa dea dovada de rabdare si curaj.