Varianta clasică: “Nani, nani, puiul mamii, dormi cu mama….”. Totul cântat șoptit, cu multă dragoste în glas și în privire, lumina difuză, toate tușele idilice și pline de glow.

Varianta lui Rareș: “Nani, nanii, puiul tatii (T-A-T-I-I), nani p(o)uiul tatii!”. Maică-sa siderată (dar sincer, cu muuuultă mulțumire pentru tatăl care știe să fie prezent în viața puiului), repetă “puiul mamii”, cu accent pe M-A-M-I-I, se renunță la șoaptă și la glow în speranța că puiul nimerește măcar o dată genitivul corect.

La repetiții iese tot TATII. Și mă ia de gât.