Daca toată blogosfera mamiceasca a scris despre alaptare, zic sa mă bag si eu ca musca in ce altceva decât lapte.
Din motive pe care le-am mai expus de ceva ori pe blog, nu am alaptat decât 2-3 luni. Da, îmi pare rău ca nu am putut alapta mai mult, oricât de mult am ştiut eu sa mă stradui la vremea aceea. Dar asta nu-mi face copilul inferior, mai putin dotat intelectual sau fizic, mai bolnavicios sau in orice alt fel vor sa-l scoată scrierile pro-alaptare duse la extrem.
Zic sa fim cumpatate nitel!
Aug
06
Take it easy!
10
comments
Cine te-a suparat, Crina?? Si eu am scris pro-alaptare si-am mai vazut si la alte fete si nu mi s-a parut nicaieri vreun fanatism, Doamne fereste prostii de genul copiii alaptati sunt mai cu mot si aia hraniti cu lapte praf nu.
E ca si cum ai spune “mai incetati cu campaniile pro-alaptare, ca se poate si fara”. Ceea ce e la fel de radical si injust precum comentarii de genul carora te plangi tu. Nimeni nu acuza pe nimeni, asta cel putin e parerea mea. Iar sentimentul meu e ca e o experienta minunata, care merita incercata, asta incerc sa povestesc … nu vad de ce nu as face-o si de as leza susceptibilitati, fiindca nu am spus ca rezultatul e mai bun, ci drumul mai placut pana acolo …
Te sarut si te imbratisez cu drag!
Alina, ideea mea e ” nu încetati cu campaniile pro-alăptare, dar SE POATE si fără”. Da, e de preferat să alăptezi, e mai comod, e mai ieftin, e mai bine pt mamă, e mai bine pt copil, dar daca din orice motiv nu se ajunge la alăptare, se poate si fără. Se poate să-ti continui viata de mămică, de copil, de familie, se poate creste sanatos si echilbrat.
Pe de altă parte, daca as fi PR-ul unei campanii pro-alăptare, cel mai probabil as demoniza biberonul si laptele praf si as accentua cât as putea de mult beneficiile alăptatului. Si din punctul meu de vedere e ok, ca imagine. Dar ca mama care a fost acolo si a esuat, se simte izolarea celor “asa nu!”. Poate e doar impresia mea.
Cât despre povestile voastre despre alăptare, pe una m-au ajutat foarte mult sa-mi doresc să incerc sa fac mai mult data viitoare (Doamne Ajută!).
Pupici!
Uite ca eu nu am scris despre alaptare! Nu ca nu as fi stiut ce e cu saptamana mondiala a alaptarii (ce bine ca i-au alocat o saptamana si nu doar o zi)… dar se pare ca n-am experienta necesara…. Sau am experienta gresita.
Si desi am citit pe vreo 3-4 bloguri doar imnuri inaltate alaptarii unul singur mi s-a parut un pic prea vehement! Nu zic care…
Si am considerat ca nu ma mai las atacata indirect de multe vorbe frumoase dar care arata parca totusi cu degetul….
Deci nu-s chiar paranoia sau suferindă de spaima persecutiei
Ave!
Crinuta, daca acum, cand stii ce te-ar astepta si, in general, ai mai multa informatie despre subiectul asta pe care se face atata tam-tam zilele astea, ai avea certitudinea ca tot nu ai alapta, as intelege de ce esti asa de suparata. Cumva nu cred ca ai o asemenea certitudine. Altfel… au fost, pana la urma doua luni, nu? Ai incercat, asa e? N-am citit in urma sa vad ce ti s-a intamplat dar presupun ca ti-ai dat silinta. Si atunci ce atata suparare? Crezi ca exista vreo norma: alaptati 10 luni ca va ia gaia daca nu? Nu exista
. Ai luat startul, copilul tu a avut laptele tau de inceput. Sunt atatea imprjurari, situatii mai mult sau mai putin favorabile, presiuni, toate au un cuvant de spus cand vine vorba de alaptare, Nu stiu daca ai ajuns si pe la mine, dar eu una scriu atat in ideea ca vor vedea si alte viitoare mame ca alaptarea nu e numai grea, numai o pacoste, ca poate fi integrata foarte usor in rutina zilnica timp de multa vreme dupa nastere si chiar nu exista inconveniente. Altii or avea alta optica dar de pe cele 49,9 de kilograme ale mele, asa dispuse anapoda cum sunt, alaptarea pare o chestiune banala, ceva in acelasi registru cu a bea apa. Ceva ce nu trebuie sa te supere vreodata, Te imbratisez.
Of, cât mi-as fi dorit sa nu fie 2 luni ci 6, 8, 12…(nu stiu daca as fi vrut/putut ajunge pana spre 2 ani)! Si, doua luni mi se pare putin, mai ales pentru un copil prematur, care cu atât mai mult ar fi avut nevoie de ceva aport miraculos
. Si alăptarea nu o consider o pacoste, ci o minune, un dar, un privilegiu. Tocmai de asta mă ating părerile extreme, pentru că nu e totul alb sau negru.
Crina, nu te supara! Nimeni nu a spus si nici nu cred ca a vrut sa spuna ca al ei copil este mai destept ca a fost alaptat si altul este mai prost ca nu a fost (alaptat). Dar nici varianta cu fanatismul si cu imnurile inchinate alaptarii nu mi se pare corecta…
Maria, supărată nu mai sunt de pe vreme când visam că fugeam cu copilul in pădure ca sa mi-l pot alăpta!
Acum am acceptat ceea ce mi/ni s-a intamplat. Mă gandesc doar că e posibil să mai existe o singură mamă care să simtă ceea ce am simtit eu, si ei i-as spune că nu are nici un motiv să se simtă “nepotrivită”!
Te pup!
Eu nu pot sa imi dau cu parerea cum se vede din cealalta tabara.Dar sunt sigura ca ce conteaza cel mai mult este ca mama sa isi doreasca si sa fie impacata cu ce a reusit in privinta alaptarii.Tu zici ca ti-ai fi dorit sa fie mai mult, dar dintr-o alta parte putem spune ‘bine ca au fost macar doua luni decat deloc’
Si nu stiu care a fost problema cu alaptatul lui Rares (desi citesc de mult timp ), dar data viitoare iti doresc sa fie mai mult asa cum iti doresti tu:)
Eu sa stii ca astept impresii de la gradi:)….daca ai timp sa ne spui.
O seara frumoasa!