Aseară i-am făcut bagajul printre suspine și sughițuri. L-am așezat la ușă și am început să mă lupt cu balaurul care se numea grădiniță și care, ca un balaur mare și urât și rău îmi lua copilul din brațe și mi-l ducea într-un loc în care eu nu-i puteam da părul de pe frunte, sau nu-i putea răspunde “da mami!”, mă rog chestii pe care numai o mamă cu sufletul țăndări le putea gândi. Numai că m-am luptat așa aprig cu el aseară, încât azi nu i-am mai văzut decât coada. Un pic.
S-a trezit mai spre ora 9, a mâncat laptele cu cereale, l-am îmbrăcat și am spus textul cu : mergem la grădi, unde te asteaptă multi copii, după masa de prânz vine mami și te ia. L-am înșfăcat și pe tati de mână și am mers în trio. L-am schimbat, a venit o doamnă, mi-am luat la revedere de la el, i-am spus ca ma intorc după el și a plecat. Plângând pe motiv de MMMAAAAMIIIIIIII. Cu sufletul m-am dus si l-am luat in brate si l-am pupat dulce, dar picioarele mi-au rămas împietrite acolo, pe hol, ascultând doar. După 10 min am plecat si noi, nu se mai auzea nimic. Era cu ceilalti copii la sala de mese. Am lăsat vorbă sa ma sune în caz că nu se poate linisti sub nici o formă. N-au sunat, desi la 10 minute verificam telefonul.
La 12:30 punct am fost la poartă. “A mâncat ciorbița, mai mult singur, s-a jucat cu copiii, si-a luat jucării, nu a plâns decât atunci cand isi amintea de mami, dar se linistea repede”. Uff, ce mândră am fost de el. Mi l-a adus, mi-a făcut cu mâna, a alergat la mine, dar nu a vrut in brate. L-am luat de la grădi plângând pe motiv de jucării lăsate acolo. Pe drumul înapoi a fost jucăuș și independent, așa cum este el atunci când e bine dispus.
Mâine încercăm și varianta cu dormitul la prânz la grădiniță.
De ce sunt copiii mai curajoși decât mamele?
Eu zic ca suna bine prima voastra zi la gradi! E mai bine ca ei se pot rupe…. si e bine cad noi putem sta in stand by pentru ei…….
Sper sa nu aveti regrese cu gradi ci doar progrese si nici sa nu va afecteze sanatatea……..
Mă astept si la regrese si la îmbolnăviri. Dar inceputul mi se părea tare greu.
nu spuneti hop!! prima saptamana poate sa fie f oki, numai ca la mine stefan abia din a doua a inceput sa planga dupa mine si sa ma tina strans de gat sa nu plec…si a durat cam 3 sapt….apoi a fost f bine. la prima gradinita. la a doua am luat-o de la capat…3 sapt urlet si apoi doar rugamintea ca sa nu il las acolo, sa vin sa il iau cum se dedschide poarta dupa somn….ma astept ca dupa vacanta sa avem iar vreo 3 sapt de bocet…dar deja noi ne-am obisnuit…prima oara e mai greu
Nu zicem. Ne înghitim cuvintele măcar vreo 2 săptămâni.
Felicitari pt prima zi de gradinita! Mai greu e pt noi, dragii de ei…
Cu toate spaimele lui, ale mele clar au fost si mai mari
Felicitari pentru Rares
E baiat mare de acum!
Aoleu, eu nu cred ca as putea sa rezist sa o aud cum plange si sa nu ma duc sa o linistesc. Nuuu pot! Si caut o gradinita/cresa cu un sistem foarte lent de acomodare astfel incat sa nu vad o lacrima sau lipiri de mamica ei ca marca de scrisoare.