E almost official: luni o să fie prima zi de grădiniță. Avem aviz medical, analize la zi, rucsac, puci (papuci) și multe emoții.
Copilul? E bine, i se citește povestea lui Firicel despre mersul la grădi, i se arată grădinița cam la două zile ca să cunoască drumul și curtea. Azi a plâns că vrea înăuntru, iar un ochi al mamei râdea și celălalt avea lacrimi de crocodil.
Că tot veni vorba de mamă: e cu durere în suflet, e cu plâns pe la colțuri, cu dragoste enormă în ochi. Am tendința să-l răsfăț mai mult (da, știu, sentimente de vinovăție plătite).
Strângem batiste! Vrem să facem stocuri până luni, ca să le pot folosi cu spor în ziua cea mare.
Tinem pumnii. O sa fie bine pana la urma dar mami e tot mami – spune alta mamica plangacioasa
O să fie!
Stai linistita Crina, ca am in familie un Racusor de 22 de ani care si acum tot pe `maaami`o cauta. Saraca mama se tot intreaba cand va veni ziua `deslipirii de fusta`; ea tot spera ca dupa ce pleaca `puiul`la facultate va fi altfel, insa amu incepe masterul si degeaba…`maaami` tot `maaami` ramane
Acum, oricât de multe fantasme mămicești as avea, parcă nici asa
. Dar tot doare sufletul rău.
Ooo, sunteti baieti mari, sa fie intr-un ceas bun, adaptare usoara si lui si tie va dorim. La ce gradinita pana la urma?
Multumim! La Coccinelle. Îi facem review imediat ce ni se usucă lacrimile
.