După o enterocolită prelungită cu greva foamei pentru câteva zile, după reintrarea pe fusul orar de București pentru un copil ce nu a atins pământul în două săptămâni de stat pe la bunici, a urmat o săptămână de urlat și tantrum în mijlocul străzii, cu refuzul categoric de a pune un pas în afara casei. I-am verificat tălpile, degetele, sandalele, i-am verificat și temperatura, l-am purtat chiar, o săptămână numai în brațe încercând să-l înțeleg, și am ajuns la concluzia că puiul s-a răsfățat peste limite și dorește exclusiv în brațe. Concluzia am tras-o în dimineața în care am rămas blocată de spate, atunci când lombosciatica acută a pus stăpânire pe spatele meu. Atunci copilul a redescoperit mersul pe jos, în urlete ce provocau vociferări pe stradă, dojeneli adresate mamei că de ce nu-l ia în brațe, priviri acuzatoare. După jumătate de oră de plâns a început să-i placă și lui să meargă și să alerge. De atunci nu am mai avut probleme.

… probleme cu mersul, pentru că virusul enterocolitei a revenit cu scaune moi și dese, cu febră, cu deshidratare și cu greva foamei instalată din nou. Și roșu în gât. Antibiotic! După ce și-a revenit am intrat pe filiera: de trei zile-ncoace gura nu-i mai tace! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru pofta lui de mâncare. Ar mânca încontinuu, nu-și neglijează mesele principale, iar gustările sunt la mare cinste: fructe, ciorbă, iaurt, ardei umpluți, pește…. mult și multe.

Și fusem la mare, ca să-i priască lui și de ce nu și nouă! Și el a fost pur și simplu fericit! Fericit că vede apă, nefericit că vede valuri, fericit că are tone de nisip la dispoziție, că se joacă fără limite impuse, că aleargă, că se udă, că zboară cu telegondola, că aleargă printre picioarele turiștilor, că se stropește la fântânile arteziene… fericit. Iar eu am înțeles că ăsta e rostul nostru: să facem ca el să fie  sănătos și fericit!

Ne-am întors de la mare cu negativism verbal. Gestual aveam deja de ceva timp, știe foarte bine să arate atunci când nu-i convine ceva. Acum știe să o facă și verbal. Un “NU” spus atât de dulce încât îmi vine să-l mănânc, dar la care trebuie să mă opresc din a-l trata ușuratic.

Drept încheiere am o întrebare: ce cadou (aka jucărie) mega-super-hyper să primească drept cadou pentru împlinirea primilor doi ani? Dacă știți ceva care ar putea să-l dea pe spate, please, let me know! (aaa, să se găsească în .ro sau măcar pe amazon.co.uk)