Zoe are certificat de naștere înmatriculare. Deși credeam că nu o să mai aibă. Să vă zic: Zoe a fost ochită în autovit și cumpărată la căteva zile după, de tati lui Rareș pentru mami lui Rareș. Era cumpărată din Germania, adusă în România si împopoțonată cu numere roșii, valabile încă trei zile după data achiziției. Dat banii, luat mașina, făcut RAR-ul, s-a întâmplat povestea cu poliția, expiră numerele. Bun.  Merg la trezorerie la sector 2 să plătesc taxa de primă înmatriculare. Bineînțeles că nu era acolo, ci la administrația financiară de pe Rosetti. La ghișeu aflu că-mi trebuie cârcă de acte (pe site-ul oficial nu găsisem informațiile complete): cerere, actul de vanzare-cumpărare, actul de unde să reiasă data primei înmatriculări (tradus si autentificat), cartea de identitate a mașinii, împuternicire în cazul soției umblătoare, buletin și pix, pentru că acolo nu-ti împumută nimeni. Am legalizat, mă întoc a doua zi, musai până în ora 13:30, dau actele și-mi zice să aștept vreo 4 zile până calculează ei cam ce bani am de dat (lucru pe care noi l-am făcut în câteva secunde pe calculatorul de pe site). Și mă duc la administrația financiară (cea din floreasca pentru sectorul 2) să-mi completez fișa de înmatriculare (pe asta mi-a făcut-o o tanti la chioșc la Udriștei). Și acolo musai până în ora 14:30. Îmi zice că nu se poate ca întâi cel care a cumpărat-o din Germania o ia pe rol și o scoate de pe rol, apoi vin la ea, mai pun niște documente și apoi vorbim de fișă gata. Două săptămâni a durat ca individul cumpărător din Germania sa facă lucrul ăsta. Două săptămâni în care eu și copilul o vizitam zilnic pe Zoe și-i țineam de urât și am plătit o taxă la CEC și una la poștă, ambele pentru înmatriculare. După ce am primit fișa, am plătit taxa de primă înmatriculare (scump doamnă, scump) și am ajuns în floreasca la 14:40, am înjurat printre dinți și m-am dus să beau un cico. De aici a preluat totul tati lui Rareș și vineri seara aveam și numere nou nouțe și preferențiale.

Ăsta nu e blog despre mașini, dar poate vreo mămică o să vrea să-și ia vreodată o mașină neînmatriculată în România. E cu cântec!