Eu știu de ce o să mor. Atunci când o să mor. De inimă! Fac infarct și gata. Și asta pentru că probabil o să-i treacă prin cap să facă alpinism fără coardă. Sau cine știe ce sărituri cu coarda dar fără coardă.

Nu e suficient că: se urcă pe biblioteca de cărți așa cum te urci pe o scară, că se urcă pe mese, birouri (scaunele sunt de mult fumate), că se urcă pe pervarzul de la fereastră și dansează, sau pe marginea înaltă a mașinuței și își ia și mâinile de pe punctul de sprijin. Acum urcă toate omidele/mașinile/căluții de plastic pe scaune sau în pat, apoi și el peste ele și începe să țopăie. Musai pe margine și cu mâinile în aer.

Ce să iau? Aspacardin, propanolol?