Am povestit ca o avem pe Zoe. De vreo trei saptamani. V-as povesti si cum de atunci ne chinuim sa o inmatriculam, dar lacrimile ar siroi, nervii s-ar razvrati, pumnii s-ar inclesta si cine stie ce alte grozavii s-ar intampla.Cert e ca Zoe nu mai are numere valabile si sta frumos in fata blocului, nemiscata, motiv de injuraturi ce ne umplu frigiderul pentru ca ocupam un loc de parcare al cuiva care s-a mutat primul in bloc. Sau printre primii. Dar pentru ca mie mi-e draga tare, iar copilul meu are o pasiune-obsesie pentru masini, mergem si o vizitam in fiecare zi. Eu port cheia de la masina mereu in geanta, de parca zici ca in lift imi vine cheful sa plec in Cismigiu cu masina si trebuie sa fiu pregatita. Copilul recunoaste buburuza portocalie si fuge nerabdator spre ea. De multe ori, in drum, ne luam o banana sau un covrig, deschidem mandrii portiera (de, suntem mama-copil cu masina), copilul se urca in fata, eu ma pitesc in spate, si… gata. Adica inchidem portiera si gata! Stam asa cuminti, in masina nemiscata. El mai brrrrr, eu o mai sterg de praf, ii mai aranjez un deodorant. Mancam banana si covrigul. La ceva timp distanta pornim radioul si masina incepe sa se miste. Nu fata-spate ci stanga -dreapta pentru ca mimam si un dans. Oprim muzica, mami porneste un pic motorul ca sa nu ramanem fara baterie pana la urmatoarea vizita. Ne dam jos, ne uitam mandri la ea, inchidem, verificam de 2 ori daca sunt usile inchise si plecam in parc.
Daca vi se pare ca ne umilim, gresiti profund! Noua ne face mare placere.
Hey, si eu as pati la fel in locul tau. Gaza noastra musai dupa ce vine de-afara cu bicicleta fara pedale sau bobby-car sa se urce si la volanul masinii noastre, in parcare. Ne urcam si noi si avand copilul sofer lui tati nu o data i-a venit sa-si aduca o bere….ca merge radioul, copilul ne duce in tari exotice….merge.
Sper sa reinmatriculati repede portocala….
Of Ceska, ce bine! Ma gandeam ca incep mamicile sa arunce cu rosii pentru ca-mi tin copilul la volan
. E bine sa stiu ca se mai intampla si pe la alte case.
Hahaha Crina, parca ma vad pe mine cu Damian. In fiecare zi baiatul TREBUIE sa conduca. Cheile de la masina stau mai mult la el decat la mine. Zilele trecute a reusit chiar sa-mi rupa maneta de la stergatorul de parbriz…asa ca mare atentie . Eu am fost pret de cateva secunde cu ochii in telefonul mobil, timp pe care Damian nu l-a irosit .Acum trebuie sa fac cumva sa-l si schimb. Este innebunit dupa masina, o recunoaste imediat, isi pune casetofonul, muzica la maxim si brrrrrrrrrr…. E drept ca noi ne mai si miscam , venim aproape in fiecare zi pe la voi dar uite ca nu mi-am aruncat ochii pana acum dp buburuza ta…Sper sa nu uit maine
Pupam pe amandoi
Si Rares recunoaste deja modelul masinii. Veniti si in parc? Noi am inceput sa-l frecventam destul de des, poate ne vedem.
E bine sa profitam din plin de vremea frumoasa de afara si sa ne plimbam alaturi de cei dragi
Un week-end plin de “superverzeala”
doamne,Crina,ai idee cat am ras ieri noapte? ti-am citit blogul pana la 2:30 si-am ras cu lacrimi! sunteti fenomenali! va pup!
Ei, noi eram fanii tăi/vostri, nu invers!
citit. raspuns.
Da, venim si in parc pentru ca nu am scapare
Cum ajungem in fata blocului recunoaste zona si cere in ‘pac’. Iti dai seama ca trebuie macar 30 min sa-l tin si in parc . Astazi am stat chiar pana la ora 21.00 in zona pentru ca stimabilul Damian n-a mai vrut sa-si ocupe locul din spate si ca atare am stat inca 30 min in parcare sa ‘conduca’ si el ‘ptzin’ 
Foaaaaaaarte greu l-am convins sa stea in spate insa cand am ajuns acasa n-a vrut sa mai coboare din masina .Mi-a zis chiar sa-i dau pernuta ca el face ‘nana’ in masina. Iti imaginezi ce fericire pe capul meu, noroc ca e haios tare 
Poate reusim sa ne vedem zilele astea sau saptamana viitoare. Pupam
oau!!permite-mi sa ma simt flatata:*