Ieri în parc am revăzut-o. O tot văd de câteva săptămâni cu temperaturi pe plus. Vine îmbrăcată profi, adică nu balerini-teniși-șlapi, ci pantof închis (ce-i drept e bun pentru nisip), dres mat, fustă sub genunchi, sacou, geantă masculină și smartphone. Smartphone mare, cu touch screen mare, numai bun de citit mail-ul. Vine și cu copilul, îl plantează la locul de joacă și da-i și e-mail-uiește. La două trei paragrafe aruncă un ochi, vede că e bine, urmează paragraful patru. Cum să mai vadă cu odrasla împinge, aruncă, ciupește, smulge pe/de la alți copii. La sârșitul mail-ului aruncă o amenințare de plecat acasă, fără să-și ridice ochii dintre litere.
Cer regulă: nu mai mult de 3 e-mail-uri/loc de joacă, altfel copilul meu nu mai apucă toboganul!
Au!
Hm, aia nu era de meserie mamica……
Eu admir femeile/mamicile cu cariera sclipitoare. Eu ştiu ca nu voi fi niciodată acolo si pentru faptul ca nu-mi doresc foarte mult. Îmi imaginez ca e greu sa te desprinzi de birou. Si apreciez ca vine mama cu fata in parc si nu bona. Dar asta înseamnă nisip in ochi pt copilul meu si lovit cu picioarele in fund ( imaginea e haioasa într-un fel) si pentru asta mă bat cu orice manager
.
esti tare draguta!
M-am inrosit!
acum depinde si de varsta copiilor, insa, in principiu, apreciez mamicile care isi lasa copiii sa se “descurce”.
Copilul meau e pana in doi ani si fetita doamnei 4-5. L-am lasat sa si-o ia de vreo 2 ori, dupa care am decis ca fortele nu-s egale si m-am bagat.
Si cum te-ai bagat? Te-ai dus la doamna si i-ai cerut adresa de email de la serviciu ca sa-i trimiti un mail cu ispravile fetitei? Sau i-ai spus ceva fetitei? Si cum au reactionat? Mama, fetita…
Te intreb pentru ca astazi, la locul de joaca am patit ceva. Prietena mea si cu mine stateam la “rand” la leaganele alea speciale, de bebelusi de vreo 20 de minute. Cand leaganul s-a eliberat pana sa ajungem una dintre noi cu copilul la leagan o alta mamica si-a plantat progenitura in leagan. I-am atras atentia ca noi suntem inainte, ne-a aruncat cu dispret un “nu cred!” peste umar si si-a vazut de treaba. Si si-a dat copilul vreo 15 minute, timp in care noi doua asteptam in continuare.
Dupa 10 minute prietena mea s-a mai dus o data la ea si i-a atras atentia ca noi asteptam de foarte mult timp, ca ne-a luat-o inainte, etc. O noua privire dispretuitoare, un “imediat” aruncat peste umar si a mai stat inca 5 minute.
Si ma intrebam cu prietena mea ce am putea sa facem in situatia asta? Sa o luam de guler? Sa-i spunem vreo cateva? Sa ii uram ceva de bine?
Mămica in cauza nu asistase la cotonogirea copilului meu si m-am gândit ca pierd timp povestindu-i toate etapele. M-am adresat fetiţei. I-am explicat ca e corect sa-si astepte rândul si ca nu e frumos sa lovesti alţi copii, mai ales când ei sunt mai mici decat tine. Pentru ca in acelaşi fel si eu sunt mai mare decât ea si nu o reped, cu atât mai mult nu o lovesc.
In cazul tau cred ca m-as fi luat putin mai tare de mama ( când e vorba sa mă bag pt mine, renunt, dar dacă e pt copil sunt cam artagoasa).