… sunt minunate și obișnuite în același timp. Am cea mai frumoasă mamă din lume, o bunică blândă cu doi ochi albaștri nemaivăzuți, cealaltă bunică gătește divin, am mătuși de nădejde și mătuși haioase, am verișoare inteligente și altele bune gospodine, am prietene surprinzătoare, pricepute, neîndemânatice, vulcanice și altele enervant de calme.
Nu sunt mai presus decât soții, iubiții, tații, frații lor. Nu suntem mai bune decât ei, mai inteligente sau mai harnice. Sau suntem doar în alte sensuri decât oglinzile noastre masculine. Meritam ce e mai bun, da, dar în același fel cum și ei merită cam același lucru.
De 8 martie am primit cadouri și am spălat perdele. Poate că o să gătesc, o să aspir covoare, o să fac mucenici și o să mai primesc flori. Nu e nevoie să stau la coafor toată ziua, sau la petreceri unisex. E nevoie să mă simt apreciată și iubită. Și în plus de ce am acum, îmi doresc o felicitare din hărtie, rupta pe la colțuri din cauza acuarelei abundente, cu un ghiocel de vată lipit stângaci, cu două petale din hărtie colorată și un “La mulți ani mami!” în orice variantă.
Să vă fie bine doamnelor!