(mai mult de un an și jumătate dar migrena mi-a luat mințile)
Știți cum eram eu înainte de Rareș? Nu!
Vă zic eu: maniacă după control, cu planuri pe termen scurt, mediu și lung, puteam să fac și grafice dacă m-aș fi priceput mai bine la Excel, din astea.
Știți ce mă frustrează cel mai mult în era după Rareș? Cred că nu!
Ei bine faptul că dacă azi e soare nu înseamnă că e primăvară și că în spiritul ăsta o să o ținem de acum încolo, vreme îndelungată. Dacă azi e soare e doar o întâmplare, mâine poate să fie viscol.
Noi avem cu alimentația o istorie lungă și complicată. Am făcut greseli, le-am lăsat în urmă, dar îndoiala, frustrarea, deseori resemnarea, sunt acolo: în bucătăria noastră. Copilul meu mâncăcios nu a fost. L-am păcălit într-o perioadă cu jucării, până când arunca pe jos o sacoșă întreagă de mașinuțe și bile și nu mânca decât 5-6 linguri. Și asta pentru că el era ocupat cu aruncatul și eu cu strânsul de pe jos. M-am enervat într-o zi și am aruncat sacoșa cu tot cu conținutul ei. A urmat o perioadă în care nu știa cum să umple timpul dedicat jucăriilor. A fost greu, a fost cu răbdare multă, dar am reușit.
Am mai avut perioada cu murdăritul care cică e bun. Da, acum știu că e bun, atunci… mă transformasem în spălătoreasă. Nu că se murdărea.Pur și simplu jumătate din ce-i puneam în farfurie ajungea pe păr, în urechi, în nas, în pampers și bineînțeles pe pereți. Iar eu îl lăsam, îl încurajam și îmi era rușine să spun altor mămici că-i scot mâncarea din nas cu bețișorul de urechi.Acum… nu scapă o firimitură din gură.
Dar a apărut următoarea situație: copilul vrea să mănânce singur (nu zic că e rău). Orice. Uneori folosește degetele, alteori tacâmurile. Cu furculița mai e cum mai e, în 50% din cazuri nimerește bucățica și bucățica gura. Cu lingura însă e cu totul altceva: rar reușește să o încarce cu mâncare, o duce spre gură, deschide gura și întoarce lingurița fix înainte să o bage în gură. Închide și inghite în gol. Apoi iar și iar până se enervează. Să fim bine înțeleși că de la mine nu acceptă nimic.
Peste toate astea se pare că s-a plictisit de multe dintre mâncărurile preferate (ciorbe, sarmale, tocănițe), dar rade jumătate de farfurie de cartofi prăjiți înainte să zic eu fast-food. Bila albă pe care i-o dau la capitolul meniu, e preferința pentru fructe pe care și-o manifestă în ultimul timp. L-aș mai lăuda și că folosește așa cum trebuie cănița de băut și că nu mai aruncă mâncarea pe jos.
Nu trag linie, nu mă laud și nu mă plâng. Doar am zis!
(daca ați găsit că am fost oarecum incoerentă, trimiteți pe adresa redacției anti-termice, antigripale, anti…. răceli și anti-migrene. Și ceva de mâncare. Săru’mâna!)
Sa-ti mai spun cum dau eu de 3 ori pe zi (dupa fiecare masa) cu aspiratorul? (Anna a ajuns la un stadiu acceptabil cu firimiturizarea, insa a venit Catrina tare din urma)
Terapie intensiva impotriva maniei curateniei si control-freaknessului …
De mofturi nici nu vreau sa mai vorbesc … in trio … o minunatie!
Sanatate, rabdare si … sarbatori minunate!
Sincer m-as fi gândit ca trei copii, impreuna la masă manâncă mai mult decât unul singur asupra căruia se concentrează toată atenția.
Multumesc și să aveți multă liniste, odihnă și lumină! Înroșiți ouă, da?
Te inteleg. Al meu la aproape doi ani jumate incearca in disperare sa foloseasca si el cutit si furculita (tacamuri de copii) cum ne vede pe noi ca facem. Asa ca schnitzel-ul e dezmembrat cu greu si zboara imediat la stanga, undeva pe perete sau pe jos spre deliciul lui Luky. Mazarea musai sa fie cautata cu furculita prin farfurie. Lingura…… avem una mostenire de familie de pe cand si taica-su ducea aceleasi lupte si e cu cot. Adica sucita spre stanga astfel incat partea cu adancitura e la 90grade fata de coada lingurii. Asta il ajuta sa mananca cand are chef sa o faca cu lingura. ….
In rest: insanatosire grabnica si primavara frumoasa cu muuuult soare.
Paste fericit!
Sunteti putin mai avansati, dar de… si vârsta
. Mâncați orice? Adică ati dat dezlegare la prăjeli, preparate de carne de la magazin?
Ce coincidenta! Suntem cam in aceeasi situatie!
Diferenta ar fi ca Ilana mea are 2 ani si 5 luni si abia acum isi manifesta cat de cat consecvent interesul pentru a manca singura. Fii multumita ca Rares papa un felul doi, ceva, cu furculita! Ilana nu vrea decat ciorba (cand vrea!) si nu vrei sa stii ce ajunge si ce n-ajunge la ea in stomacel! 
( In cel mai bun caz, papa cam o jumatate de castronel de zeama goala…si cam atat! 
Adelamaria: la noi nu există conceptul de felul doi. Adică doi care urmează după unu. Noi avem un singur fel de mancare / masă. Că intr-o zi e ciorbă si in alta ghiveci de legume asta tine doar de incercarea mea de a-i mentine interesul (ceea ce se pare ca nu-mi prea mai iese in ultimul timp).
Eu am ajuns la concluzia ca tacamurile cu care mancam noi sunt mai potrivite decat cele de plastic pt bebe. Cu grija furculita nu il raneste pe Vlad si chiar reuseste sa manance cu ea. Bea din cana normala lapte sau apa. Si de o saptamana nu ii mai dau sa manance micul dejun in scaunul lui de bebe in mijlocul sufrageriei si pe un scaun normal de lemn la masa din bucatarie, e foarte incantat sper sa il tina mai multa vreme. Succese in continuare!
Da, cu tacâmurile sunt si eu de acord. Cu cele obisnuite reușeste să infingă furculita in bucatile de mancare si lingurita e putin mai adancă. Cutit nu i-am dat, ca pe bune nu e cazul
. Noi mancam in bucatărie de la prima lingurita de măr copt la 6 luni, dar in scaun de bebe si acum.
Mai mult NU mananca copilul asta. Dezlegare n-am dat si-a luat-o singur. Vede la taica-su in farfurie si cere. Cum nu mananca ce ii fac eu, mancaruri de legume, supe etc am speram sa manance macar schnitzel, file de peste pane etc facute cat mai putin prajit posibil. E carnivor si isi scoate singur din frigider sunca de piept de pui sau curcan…Roade trei feliute transparente si cica a mancat….
Carnivor si al meu. Recunoaste carnea imediat in farfurie si o alege.
Ah, tacamurile lui pentru copii sunt din inox, au cate un animalut gravat in coada. Cand sunt in masina de spalat vase apelez la lingurita mica si furculita pentru desert….
Buna Crina, am ajuns intamplator pe blogul tau si am ramas:d. Eu am o pice de 11 luni si un pic, dar fitze maxime. Tu ai un pitic un pic mai mare, asa ca poate ma poti lamuri ce vor copiii astia. Al tau ce si cum manca la 11 luni juma? A mea nu mai vrea piureuri cu lingurita, vrea sa manance singura: carnita, rosii, branza..paine, dastea. Dar iti dai seama cam cat merge pe jos si cam cat la ea in gura. La voi cum a fost?
Draga mea, scuze că răspund așa târiu, dar să știi că habar nu am ce vor uneori liliputanii. Rareș a renuntat devreme la piureuri, pentru că a descoperit mestecatul pe care l-a adorat. I-au plăcut mereu bucățelele mari pe care să le simtă între gingii. Cât despre mâncarea ajunsă pe jos: mi-a dat multe bătăi de cap, mai ales că într-o perioadă o arunca intenționat pe jos. Dar a trecut!
Cred ca toate mamele trec mai devreme sau mai tarziu prin etapele acestea. Pitica mea de un an si aproape luna a inceput de pe la 11 luni – 1 an sa ceara cu insistente sa manance singura. Frustrant la inceput si pentru mine si pentru ea.
Pentru mine caci ea nu mai manca piureuri, pentru ea ca eu nu o lasam sa-si bage manutele decat rareori, cand stiam ca mancarea e din aia de nu pateaza:)
Intre timp, m-a luminat soacra-mea care a crescut mai multi copii, mai demult, dar experienta isi spune cuvantul. Si rabdarea, asemenea. Si, lipsa disperarii ca se murdareste copilul.
Solutia gasita de ea si dezvoltata de mine: ii dai supa sau piure sau ceva pasat cu lingurita, in timp ce pe tava ii pui bucatele de paine sau altceva. Asa ca, pana ajunge manutza cu bucatica la gura, lingurita se incarca si descarca de doua/trei ori in gurita:)
Ieri, spre exemplu, i-am dat supa pasata si apoi hamburgerii de pui facuti in casa, bucatele mici-mici. Pe unele le-am livrat eu, pe altele si le-a luat singurica.
Asta e o metoda foarte buna, noi am folosit-o mult timp. Uneori mai apelam la ea si acum. Dar Rares vrea sa foloseasca tacamurile lui si refuza de multe ori lingurita mea. Noua descoperire in domeniu: duc copilul in parc dimineata pana in 12, il obosesc bine, vine la masa si este destul de docil. Si mananca cam pe sufletul meu, adica multisor. Apoi in 5 minute adoarme singur in patut. Bingo!