Nu înțeleg de ce copilului meu nu-i place să lenevească dimineața în pat. Atunci când e vâj afară și urlă geamurile de frig și-ți dorești să aduni toată căldura din lume în mâinile și piciorele ce vor degera peste cam o oră în zăpadă. Sau atunci când în sfârșit ai soare prin crăpătura celor două draperii și vrei doar să te mai mângâie el (soarele sau oricine vrei tu) încă 5 minute.
Nu înțeleg de ce copilului meu nu-i place ca jucăriile lui să fie în PERFECTĂ ordine. Aranjate pe culori, sau în scara măgarului, pe înălțime. Mereu în același loc, în aceeași ordine.
Nu înțeleg de ce copilului meu nu-i place să mănânce ca un roboțel. De ce în loc de o farfurie mâncată în dumicați perfecți, fără firimituri și ciorbă scăpată pe la colțul gurii, cu pumni strânși trântiți nervos pe masă, el alege asta: firimituri, zeamă împrăștiată și pumni.
Nu înțeleg de ce copilului meu nu-i plac hainele impecabile de dimineață până seara târziu. De ce preferă să le facă un semn cât de mic, sau cât mai mare cu suc, lapte, budincă, iaurt, banană sau carioci?
Nu înțeleg de ce copilul meu preferă să bușească pereții din casă cu mașina minunată de la Little Tikes și nu adoră să meargă cu mașina în liniște, ocolind perfect colțurile, covoarele, varul și vopseaua. Am zis în liniște?
De ce îi place copilului meu să cerceteze pampers-ul plin? De ce la 1 an și 8 luni nu rostește perfect românește: “Mama, aș dori să merg la toaletă, dar stai liniștită că mă descurc singur cu tot și o să și dezinfectez vasul după”?
Cum nu își dorește ca în timp ce eu verific mail-ul sau bântui bloggărește, el să completeze integrame, să-mi coasă goblenuri cu cai alergând prin poiene cu flori, să șteargă praful, să facă repede o budincă?
Nu înțeleg de ce preferă să ne administreze la ceas de noapte picioare și pumni, capete și dosuri în cele mai dureroase porțiuni locuite de organe interne pretențioase (ficatul e pe primul loc). De ce nu se învelește singur? De ce nu-și face patul la fel de singur? De ce nu-și aerisește camera? Și nici aspiratorul nu ar fi o idee atât de rea.
Nu înțeleg de ce uneori mi-e greu să-l înțeleg.
Multe din nedumeririle tale le am si eu! Azi noapte de la 3:30-5:30 imi canta, povestea, ma tragea de par, se rasucea in pat, a vrut sa aprinda lumina si sa inceapa sa faca tumbe in pat. Spre 4 dimineata!
Ideea e ca cine stie daca le face face vreodata lucrurile descrise de tine: exista sanse ca nici la 20 de ani sa nu tina/faca ordine.
Eu imi zic ca daca se trezeste acum in zori poate isi pastreaza bunul obicei si nu va intarzia niciodata la scoala sau job, daca isi lasa acum timp la masa va fi si un adult care va aprecia slow food, daca se va murdari si ca om mare va fi poate fiindca va fii creativ (pictor) sau bun meserias (instalator) sau in cel mai rau caz va fi la fel de murdar ca fiul sau cand se intorc din padure sau de la pescuit……..si ma consolez! Sperante…..
Uite, tu visezi frumos! Mai eficient decat cum ma enervez eu urat
Crinuta….la un moment dat credeam ca glumeai…:)) David se inveleste singur dar numai inainte de a adormi. Pe timpul noptii uita procesul.
) Cat despre restul nedumeririlor, marturisesc ca nu mi-am pus vreodata problema asa. E copil, e normal sa se murdareasca la masa, sa imprastie jucariile etc. Invat sa-l tratez ca pe un copil cand e vorba de manifestarile lui si ca pe un adult atunci cand ii vorbesc ca de la egal la egal (folosind cuvinte pe intelesul lui bineinteles).
Foarte frumos spus ceska, speranta moare ultima.
Chiar glumeam