Fata din provincie, vine la capitala Încareumblăcâiniicucovrigiîncoadă. Ea s-a măritat din interes, eu din dragoste. Partea bună e că și ea se îndrăgostește.

În ultimul timp am avut ocazia să stau mai mult în orașul prăfuit din bărăgan, unde bate afuristul ăla de Crivăț, încât nici crema scumpă de la Clinique nu mai face față. De mult nu mai sunt un Actor acolo și mă arată lumea cu degetul, că cică sunt Observator.

M-am dus eu cu aerul meu de bucureștean parvenit, cu căștile de la telefon înfipte bine în urechi, cu buzele murmurând cântecele lui Amy Macdonald, cu geanta pusă poștărește (pentru că în București se fură și biletul de tramvai), cu mâinile băgate nesimțit în buzunare. Și nu, nu au întors capul după mine din motive de eleganță sau aer de femme fatale, ci pentru că eram singura cu fire ieșind din urechi, aveam aer de nebună ce vorbește singură, pentru că geanta o poartă așa doar poștașul, iar dincolo de 25 de ani nu mai bagi mâinile în buzunar, ca femeie ce ești. Acolo doamnele sunt doamne doar dacă arată în mod evident că au fost tapate acum cel mult o oră, dacă au genți pe umăr, musai asortate cu încălțările și dacă au o haină de piele pe ele. Și m-am gândit ce bine e la București.

În orașul cu ciulini trece o salvare o dată la câteva ore. Și atunci lumea e neliniștită și întrebătoare. “Oare unde a fost un accident?”. La mine pe Colentina trec doua salvări la câteva minute. Și nimeni nu se mai întreabă nimic, ba chiar sunt șoferi care nici nu se dau în fața lor. Ce rău e la București.

Acolo o străină mi-a adus într-o crăticioară plachie de pește doar pentru că i-am zis că mi-a făcut poftă cu poveștile ei despre Deltă. La București probabil că nu e așa mult pește.

Cinematograf sincer nici nu mai știu dacă mai e acolo. Teatru da, concerte foarte rar. În București sunt cu duiumul, dar la ce folos dacă nu ajung decât rar?

Și cât îmi place că faci 5 minute până la piață, în 10 minute sunt la gară, sau dacă pierd trenul în alte 10 ajung la Dunăre ca să iau vaporul. În București…

Până la pensie, când ne vom retrage amândoi într-o căsuță din paiantă undeva la aer curat, capitala e casa mea. Nu e cel mai rău loc de pe pământ, dar de ce nu miroase niciodată a flori pe străzi?