Azi Rareș, în plimbarea deja obișnuită de la pe ora 11 și un pic, cum a ieșit din casă s-a dus la cușca pe care scrie de mână Betty. A strigat-o și văzând că nu iese a început să tragă de ușă încercând să o deschidă.
“Ham, ham!”
“Betty nu e mami, a plecat pa”
“Pa”
Da, Betty e pa!
10 minute nu a plecat de acolo și a tot strigat-o. Ne e dor de ea!
Sunt cumplite scenele astea …
Imi vine sa plang! M-ai terminat cu postarea asta.
Si pe mine m-a emotionat foarte tare când l-am văzut. Mă consolează faptul că e mic si o să o uite repede.