Archive for January, 2010

Jan 15

Review de mămică: Little Tikes Cozy Coupe

IMG_1504 … sau pe românește o mașina din plastic nemaipomenită.

A venit la noi în casă într-o cutie mare care sincer m-a cam speriat. De obicei dacă ambalajul e mare, ceea ce e înăuntru, paradoxal e și mai mare. După asamblare. Asamblare de care s-a ocupat tati și nu a fost prea încântat. Pe lângă un copil care în loc să fie în pătuț se juca încântat cu ciocan, șurubelniță, schițe, șuruburi, procesul în sine e destul de complicat. Există un desen (cu aproximativ 30 de schițe de detaliu), ai piese (nouă ne-au și rămas în dulcele stil românesc), dar explicațiile nu sunt chiar precise. Două ore a durat. Și asta pentru că am ajutat și eu și… am lipit abțibildurile :P .

Rezultatul a fost o mașinuță care-și merită diminutivul, cu o ușă (scuze, portieră), ce se deschide pentru acces (sau se sare, în cazul nostru), volan cu claxon, contact cu cheie, faruri, număr de înmatriculare, oglindă retrovizoare din plastic și o simulare de rezervor. Podeaua este detașabilă astfel încât conducătorul infantil să poată mișca singur “bolidul”. Pe tavan/plafonieră/whatever se află un decupaj special făcut pentru a putea fi condus și de părinte.

E ușoară (8kg) și poate fi izbită de pereți pentru că aceștia nu pățesc nimic.

Copilul? E încântat. De o lună. Ceea ce pentru el e o mare realizare. E jucăria preferată, iar pentru mine o investiție grozavă. 250 RON au costat câteva momente de libertate pentru bucătărie, pentru un pat făcut, pentru jucării strânse de prin gospodărie. Pasiunea actuală este să care tot felul de obiecte în mașină. Și să mai încapă și el. Și musai să închidă și portiera. Duce acolo genți, farfurii, baloane, care invariabil sunt aruncate “overboard” pentru că el nu renunța la spațiul lui. Apoi îmi face cu mâna și zice “Pa”. E adevărat ca mașina noastră e dotată și cu emițător de sunete specifice “brrrrr”, dar această opțiune este una extra, pe care a adăugat-o Rareș.

Noi am cumpărat-o de pe Amazon, dar se găsește și pe site-urile de specialitate din România. Sau la magazinul Noriel din Afi Palace Cotroceni. Există și varianta pentru fete, bineînțeles roz.

V-o recomand!

 

5
comments

Jan 15

Cu tata în pătuț

Mărturisesc: de multe ori aproape eram urcată în pătuțul copilului pentru a-l face să se liniștească acolo. APROAPE. Poate dacă ar fi avut un pat mai solid ajungeam și eu așa:

5
comments

Jan 14

La vârsta de… 18 luni

IMG_15343 Azi am trecut de jumătatea celui de-al doilea an. El de viață, noi de viață împreună.

Nu-mi vine să cred că au zburat 18 luni. Și că s-a făcut un băiețel frumos, isteț, șmecher, vesel, jucăuș. Acum doi ani pe timpul ăsta făceam primele ecografii, trăiam cu teama unui avort spontan în suflet. Acum doi ani pe timpul ăsta avea 14 mm. Acum probabil peste 80 cm.

L-am adorat pe vremea când era bebeluș, dar acum parcă dragostea noastră e din ce în ce mai mare. Și asta pentru că și el construiește activ relația dintre noi doi, dintre noi trei.

Azi m-a întrebat “Ci (f)aci?”. “Bine mami, nemaipomenit atunci când sunt cu tine. “

6
comments

Jan 13

Cine sunt eu

fata Pe Rodica o știu de la școală. O altfel de școală, dar tare dragă mie. E o persoană pe stilul meu, adică veselă și hotărâtă. Hotărâtă să facă treabă bună. Pffff și în ce fel reușea să-mi sucească mintea și sufletul, pe vremea când eram colege. Acum organizează un atelier de cunoaștere și dezvoltare personală. “Cine sunt eu?”

Vi-l recomand cu căldură, mai ales că folosește tehnica terapeută pe care o prefer: psihodrama. Eu una abia aștept să ma “psihodramez”. Iar.

1
comments

Jan 12

Emanuel Revici: omul care a vindecat cancerul

“Prima data am aflat despre Dr. Revici de la Bonnie, o americanca ce dorea sa deschida o clinica de medicina alternativa in Costa Rica, in 1999. Cel de-al 7-lea grup financiar din Costa Rica, Banco ELCA, era implicat in dezovoltarea unui spital privat (http://www.hospitalcima.com/) destinat in special pacientilor bogati din SUA si dorea sa includa o clinica de medicina alternativa. Astfel am ajuns sa aflam despre revolutionarul tratament al Doctorului Revici si am ajuns sa discutam cu urmasii sai din New York.

Dr. Emanuel Revici s-a nascut in Romania, in 1896 si si-a luat licenta in medicina la Universitatea Bucuresti, in 1920. In anul urmator a primit drept de practica si a fost numit preparator si asisten in cadrul Facultatii de Medicina al Universitatii Bucuresti.

Dr. Revici s-a interesat de tanar in biochimie si a inceput sa studieze lipidele si relatia lor cu echilibrul chimic al metabolismului. Din 1936 s-a mutat in Franta, unde si-a continuat cercetarile. In aceasta perioada, directorul adjunct al Institutului Pasteur a pastrat 5 lucrari stiintifice apartinand Dr. Revici, cu privire la influenta lipidelor in durerea patologica si cancer.

Odata cu ocuparea Frantei de catre nazisti incepe istoria uimitoare a acestui om fantastic care a fost Emanuel Revici. Revici se alatura Rezistentei Franceze, iar in 1941 Rezistenta este obligata sa il trimita din Franta, conform unei comunicari a unui lider al Rezistentei, Andre Girard.

Dr. Revici ajunge in Mexic, unde deschide o clinica cu peste 100 de paturi, unde ofera servicii medicale in special bolnavilor de cancer. In 1946 el primeste invitatia de a-si continua cercetarile in SUA, de la Dr. George Dick, Decanul Facultatii de Medicina al Universitatii din Chicago. Datorita participarii sale la Rezistenta Franceza, un fost membru al cabinetului Presedintelui Rosevelt, Sumner Wells, intervine pentru a i se acorda rapid viza pentru SUA.

In 1947 el deschide o clinica in New York, “Institute of Applied Biology,” (I.A.B.). Dr. Revici a slujit ca director medical in aceasta clinica si si-a continuat cercetarile pana la sintetizarea tratamentului care ii poarta numele.

Nu sunt un specialist in medicina, dar am inteles urmatoarele: pacientii de cancer se plangeau de dureri care reveneau ciclic. Dr. Revici a presupus ca aceste stari sunt provocate de tulburari fiziologice si a descoperit cauza ca fiind un dezechilibru chimic al organismului. Organismul se poate afla fie intr-o stare alcalina, fie una acida. Tumorile, a observat el, nu numai ca prezentau un PH diferit de restul corpului, dar PH-ul lor putea fi schimbat prin ingerarea unor substante chimice.

Studiile lui aprofundate cu privire la lipide l-au condus la descoperiri neintelese suficient de catre contemporanii sai. In 1950, inainte de cel de-al 6-lea Congres de Radiologie de la Londra, el redacta lucrarea ”Influenta de iradiere la acizi graşi nesaturaţi” descriind descoperiri pentru care Bengt Samuelson urma sa primeasca un premiu Nobel abia in 1987. Se pare ca motivul pentru care comunitatea stiintifica anglo-saxona nu a inteles valoarea cercetarilor sale, era datorat faptului ca el folosea o terminologie franceza, invatata la facultate si in anii de practica din Franta.

Metoda de tratament a cancerului dezvoltata de Dr. Revici este, in fapt, o chimioterapie dirijata pentru reechilibrarea chimica a organismului, care ia in consideratie si raspunsul acestuia la dezechilibrele provocate de cancer. Acest tratament este, inca, cel mai eficient tratament impotriva cancerului care a fost incercat pana acum. Exista numeroase cazuri de vindecari si exista numeroase cazuri in care pacienti cu metastaze au supravietuit mult peste speranta de viata ce li se prognozase.

Viata Dr. Revici nu a fost lipsita de probleme. Ideile sale erau atat de revolutionare, incat precedau comunitatea stiintifica cu zeci de ani. Asta a condus la o puternica rezistenta din partea comunitatii stiintifice si a autoritatilor de supraveghere medicala.

Pana la moartea sa, in 1998, Dr. Revici a luptat in justitie cu detractorii sai, pierzand, castigand si luptand din nou in alte si alte procese. Licenta de practica medicala i-a fost ridicata de doua ori, dar a reusit sa castige procesele la recurs si sa-si redobandeasca dreptul de practica.

Tratamentul Revici este cel mai eficient tratament impotriva cancerului inventat vreodata, dar are nevoie de recunoasterea medicinii traditionale, fiind pe nedrept cataloga ca ”medicina alternativa”.

Urmasii Dr. Revici traiesc in New York si conduc Centrul care ii poarta numele astazi, continuand sa aduca alinare bolnavilor de cancer care inunda salile de asteptare ale Institutului. Ii puteti contacta la The Revici Life Science Centre Inc. 200 West 57th St, Suite 402, New York, NY 10019. Tel: 212 246 5122 (Kenneth Korins, M.D.), iar pe internet gasiti mai multe informatii lahttp://www.revicimedical.com/Information.htm.

Va rog sa ma ajutati sa fac cunoscuta viata si opera Dr. Revici cat mai multor romani. Va rog sa retransmiteti acest articol, sa-l preluati sau sa-l comentati pe site-urile si blogurile voastre, sa-l anuntati prin Twitter si prin orice alte mijloace. As vrea ca jurnalistii sa preia aceasta poveste si sa o spuna. Avem atat de putini eroi romani incat nu cred ca ne permitem sa nu stim cine a fost si ce a facut Dr. Revici”

Articol preluat de pe www.marianhanganu.blogspot.com.

3
comments

Jan 11

Grădifobia

kindergarten Am zis ca lasă să treacă sărbătorile și după mă mai gândesc la asta. După sărbători am așteptat Sfântul Ion. După am zis ca e prea ceață afară. Azi recunosc: așa cum cizmarul nu are cizme, tot așa eu nu pot să controlez decent o situație. Situația că trebuie să-i caut grădiniță lui Rareș.

Din mai multe motive, printre care și recomandarea neurologului de a fi integrat cât mai repede în colectivitate, până în martie ne trebuie o grădiniță.

Problema e că eu simt asta ca pe o mare ruptură. Și-mi trezește angoase născute pe vremea când l-au luat de lângă mine pentru a-l duce la terapie intensivă. Adică mă ia cu plâns, cu suflet sfâșiat, gol în stomac… Toate astea pentru că mi se pare dintr-o dată prea mic, apoi mi se pare cumplit să fie îngrijit de cineva străin, să-i șteargă altcineva dumicații căzuți din gură, să-l liniștească altcineva atunci când trebuie să adoarmă, să vadă chipul altcuiva atunci când se trezește, să-i ceară altcuiva apă, altcineva să-i spună să ducă jucăria la loc, altcineva să se bucure de răsetele lui, de chiote, de mutrișoare, de ghidușii, de tot ceea ce face peste zi. Iar eu să-l fac al meu iar abia spre seară. Altcineva-ul ăsta mă doare foarte tare.

Știu că o să-i placă între copii, știu că o să se adapteze ușor, că o să învețe multe, poate chiar o să mănânce mai bine, poate renunțăm la pampers, poate o să a adoarmă mai bine ziua… toate lucrurile astea minunate pe care trăitul printre mai mulți le poate face.

Dar sufletul meu îmi spune că perioada asta de acum nu se va mai întoarce decât în vacanțe, că asta înseamnă că el crește iar mie mi-e greu să-i dau drumul.

Acum, dacă aveți povești frumoase, sau trucuri, sau sfaturi băbești, dacă știți că la durerea de suflet face bine căldură locală cu cartof și zamă de varză, dacă ați auzit de vrăji sau descântece pentru suflet chinuit de mamă, înșitați-le vă rog aici. O să-mi facă bine la plânsul cu vorbe.

26
comments

Jan 09

His first kiss

Children_Kiss_by_Yuri_Yurie A pupat o fată. El, copilul meu. Băiatul meu, de 18 luni.

…Eram în fața magazinului Noriel din Afi. Și deși mașina de la Little Tickes o avem acasa deja de o lună, s-a dus țintă spre ea. Cea roz. Cum am mai spus, e înnebunit după mașina asta. Într-un moment de neatenție, în care se urcase într-un pat-Ferrari, în mașina cea roz s-a urcat o fetiță. Ochiul meu de soacră a zis: delicată, cu ochii blânzi, o rochiță chic pe ea, liniștită. Rareș s-a îndreptat spre mașină, a pus mâna pe volan, fetița s-a dat puțin pe spate și l-a lăsat. El apoi a încercat să-i spună ceva în cea mai complicată bebelușeană. Dar în cel mai dulce fel. Parcă încerca să o convingă de ceva, probabil că e cea mai frumoasă mășinuță… ever. Se uita fix în ochii ei, apoi s-a apropiat încet și a pupat-o delicat pe buze. Apoi ea l-a pupat pe frunte. La 10 minute tot episodul s-a repetat identic.

Pe cuvântul meu de soacră-scorpie-nesuferită ce voi fi că ceva mai delicat nu cred că am văzut niciodată.

8
comments

Jan 09

Card de reducere Z

z-main Dacă e criză, reducerile dau tocmai bine. E o ocazie bună să iei niște haine drăguțe la prețuri la fel de drăguțe. Personal sunt o femeie conservatoare în privința  firmelor. Adică am intrat, probat, plăcut, eventual luat, nu-mi mai trebuie altceva. Orice mall nou se deschide întâi îl verific să aibă: Promod, Marks&Spencer (scump rău, dar așa bine-mi pică hainele de la ei), Accessorize, Bata, eventual Sephora si Starbucks :) . La capitolul copii: Z (preferatul meu), Zara Kids (tot preferatul meu), Prenatal și foarte rar Mothercare. În alte magazine intru foarte rar, iar sesiune de shopping de descoperire nu mai există de când merg cu bărbații după mine. Așa că punct ochit punct lovit. În ultimul timp, ce-i drept doar ochit, astfel încât să nu se simtă cardul prea lovit.

Pentru că noi luna asta cumpărăm aspirator si blender (care și-au dat mult așteptatul sfârșit), am de dat un card de reducere la Z (magazinul cu haine pentru copii). Cu acest card se pot cumpăra articole la jumătate de preț, în data de 15 ianuarie 2010. Așa că cine salivează după shopping, este din București sau trage o fugă până în capitală și-și dorește cardul, să lase un comentariu la acest post.  Ne întâlnim cumva, undeva, îi dau cardul și spor la cumpărături!

7
comments

Jan 08

Prietena mea e însărcinată

2566700164_2e316dac67 Tu ești mama cu experiență. Știi cum e cu sciatica în timpul sarcinii, cu epidurala, cu buricul, batista bebelușului, colici, scutece schimbate, nopti nedormite, alăptat… De-astea ce-ți umplu viața.

Ea te-a mai sunat să te întrebe cum te simți atunci când adormeai cu capul pe birou la 11 dimineața, a venit  pe la tine după ce ai născut, te-a ascultat atunci când disperarea din tine îi spunea să nu facă un copil așa repede că uite ce cearcăne ai, și kilograme multe și dor de-un mall.

Acum ea îți spune că e însărcinată. Și tu ce faci după ce o feliciți? “Acid folic, elevit, caută medic, fă ecografie de sarcină, nu te duce la ăla că e prost, ăla se poartă urât cu femeile, o să te doară spatele, nu bea cafea, nu lua pastile”.

Ba nu! E minunat! Ești cea mai norocoasă! Și totul o să fie bine pentru că meriți, ești un om bun, cu sufletul și mai bun. Puiul vostru nu putea alege doi părinți mai buni decât voi. Sunt convinsă că o să-ți placă la nebunie să-l ai, să-l iubești, să-l crești.

Să fiți amândoi sănătoși!

13
comments

Jan 07

Ioan al nostru: Binecuvântarea Domnului

IMG_1500 “Luca 1:14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui” (Biblia ortodoxă). Din această aleasă pricină îl cheamă pe Rareș și Ioan. E un nume care înseamnă foarte multe pentru mine și e cel mai potrivit pentru copilul meu.

La mulți ani Rareș Ioan! Nu vei putea citi niciodată îndeajuns ca să știi cât de mult te iubesc, nu-ți voi putea spune niciodată toate cuvintele dulci pe care le știu. Însă întotdeauna să te uiți în ochii mei. Acolo o să afli tot ce trebuie să știi pentru a te simți cel mai minunat copil din lume!

Te iubim!

9
comments