Era ieri la Maciu Piciu, în Promenada Mall, Braila. Locul de joaca pentru copii de pe la un an si jumatate. Ea se apropie de 30 (ani) și stătea acolo, pe un scaun de pitic. Tipul clasic de mamă disperată să nu îi fure cineva cumpărăturile din coșul lăsat la intrare, portofelul din geanta atârnată poștărește de gât și nu cumva să i se întâmple ceva odraslei de 18 luni aflată deja lângă  construcţia monstruoasă cu tobogane și bile. Și-a lăsat Uggs-ii calzi la intrare și a zbughit-o în dresuri după copilul ajuns deja în cealaltă parte a stabilimentului. Copilul s-a oprit ce-i drept, atunci când a văzut că-i rost de pantă de alpinist și tobogan ciudat de înclinat. Probabil că ea, maică-sa a vrut să se laude cu odrasla, să lucreze la selfesteem-ul copilului, sau nu ştiu ce a fost în capul ei când a început să-l îndemne frenetic să urce pe acolo. “Hai mami! Ştiu ca poţi! Te descurci singur!” Copilul i-a întors o privire de “yeah right” și a început totuși să pună un picior, o mână mai sus, un picior lângă mana și deja mă-sa îl striga alpinist. Abia după ce a ajuns la etajul 1 deșteapta de maică-sa și-a dat seama că nu mai există alta ieșire decât mai sus numitul tobogan ciudat. Ori îl face cumva să-și dea drumul, total iresponsabil, ori cheamă pompierii. Nu e foc dar ăștia ştiu cumva să iasă din situaţii de tot… toată jena. Oricum zice că să lase copilul sa se simtă bine, pentru că în nici un caz el nu are curaj să o ia printre cilindrii groși de burete. Sunt mari și înfricoșători și… A trecut de ei. Bun, dar vine tunelul. E singur, tunelul e mare, e prima data când îl vede… a trecut de tunel. Următorul pas e sa ajungă la etajul doi, dar asta e imposibil. Sau a fost până când puștiul era deja acolo. Atunci maica-sa a lăsat sa vadă puțină disperare pe fața ei. Disperare cauzată de subaprecierea copilului.

Îi putea propune, spune, ordona copilului să se întoarcă, dar și ea a râs în sinea ei de o glumă așa bună. Salvarea vine de la o fetiţa pe care pustiul se pare că o place. Fetiţa era pe la 6 ani, adică înțelegea rugămințile unei mame de a-i da jos copilul. Ea urma  să-l atragă într-un joc inocent de-a prinselea și pe nesimțite să-l aducă la parter. Și a funcționat foarte bine pănă la 1 când copilul face stânga împrejur și o ia înapoi spre 2. Atunci maica-să se lăsa de toată rușinea și o ia în dresuri pe panta de alpinist, sprijinindu-se de caracatițe mov și scoici verzi. Ajunge la 1 o ia printre cilindrii de burete și haț! Pune mâna pe el fix la intrarea în tunel. Ar fi fost mult prea mult să o ia în patru labe printr-un tunel pentru pitici. Ia copilul sub o aripa și calcă iar în picioare caracatițe mov și scoici verzi. Mai poposeste cu odrasla vreo 10 min la o saltea săltăreață și când îl vede leșinat de oboseala îşi pune Uggs-ii în picioare și plăteşte consumația oftând ușurată. Locurile de joacă sunt solicintante pentru mame. 
… Pe copil îl cheamă Rareș. Ghici cine e maică-sa?