Filiformă nu am fost niciodată. Rubicondă, nemulțumită ba de coapse, ba de brațe, ba de glezne,da. Întotdeauna nevoită să fiu atentă la mărimea feliei de tort, la prăjiturile pe care ador să le fac în casă, la mesele copioase de acasă. Și întotdeauna într-o cursă mai mult sau mai puțin îndârjită cu kilogramele. Dar skinny nu am să fiu niciodată, nici dacă din sfântă zi de azi nu mai mănânc nimic până la majoratul copilului meu. Sunt făcută să învăț să-mi accept și chiar să-mi iubesc mult blamatele curbe, pliuri, colaci sau colăcei. Da, eu sunt femeia “plus size” care o să aibă grijă să mă încapă blugii mărimea 12, proaspăt cumpărați, rochia neagră în fâșii, ce știe foarte bine să ascundă preaplinuri, haina roșie de la M&S, minunată pentru zile în care mă mint că-s balonată și cam jumătate din dulapul meu, plin cu haine deștepte. Hainele deștepte sunt cele care mint un ochi, sau fix acel ochi care trebuie: al tău sau al Lui, sau al Ei, prietena ta care tocmai îți scrie o noua dietă cu supă de varză. Hainele deștepte știu cum să-ți șoptească în oglindă ca da, îți stă bine, pari mai înaltă, sau îți măresc mulțumirea de sine cu un decolteu ce juri că este siliconat.
În revista Glamour, a apărut fotografia unei femei care se simțea bine în pielea ei, pozând într-o pereche de bikini. Fără să-i pese de colăcei, sau de coapse generoase. O femeie care, cu timpul, a învățat că ceea ce vede în oglindă e ceva prețios, ce nimeni nu mai are fix în aceeași concentrație, mărime, lățime. O femeie care știe că nu are rost să pierzi relaxarea pe care ți-o oferă o ședință de masaj, doar de teama că acolo trebuie să te dezbraci, să-ți cer scuze că nu ai mai ținut dieta cu iaurt de două luni, că nu e nevoie să dai sauna pe liniștea camerei tale în care te ascunzi de tipele slabe de la spa, că o cină romantică pentru iubit nu înseamnă doar apă plată cu lămâie și un bol mare de salată de care el nici nu se atinge.
Și-mi place fotografia celor de la Glamour nu pentru că strugurii sunt acrii. Toamna asta s-au copt chiar foarte bine. Ci pentru că sunt conștientă de Sindromul Barbie, de discriminare bazată pe centimetrii din talie, pe obsesia pentru mărimea 8, de anorexie, de probleme ale imaginii corporale. De un pat al lui Procust, în care nu avem cum să intrăm toate/toți.
Minunat post. Ma regasesc perfect in tot ceea ce ai spus. Iti multumesc.
Cu plăcere. A fost și pentru mine
Acum dupa sarbatori si inca inainte de a renunta (iar) la rezolutia nr 1 din ultimii doi ani, ma si va intreb, unde se termina (sau unde incepe) “plus-size”???
Ce zice rezolutia nr. 1? Daca te uiti la isteria din magazine, in care in multe nu găsesti mărimi mai sus de 38-40, probabil că de acolo în sus se stabileste “plus size”. Personal, daca o sa mai ajungi ever la 58 kg o sa fie un vis frumos.
Rezolutia nr 1 zice sa fac bine sa mai pun lacat la gura (inca nu la vorbe) si sa vad cum fac sa scad macar 2-3 marimi la haine pana in vara….Oho, vorbim de 38-40 europene sau romanesti? Ca e o mica-mare diferenta. Si 58 de atat de departe de mine!
Îmi place rezoluția nr. 1, ar trebui să o ratific și eu. 38-40 Europene. Nu știu cum, dar nici atunci când aveam 58 de kg nu găseam sub 40 nimic din ceea ce era marcă românească.