Archive for December, 2009

Dec 31

I will not lose

 

I remember the rain on the roof that morning
And all the things that I wanted to say
The angry words that came from nowhere without warning
That stole the moment and sent me away
And you standing there at the doorway crying
And me wondering if I’d ever be back

Chorus:
I said I didn’t come here to leave you
I didn’t come here to lose
I didn’t come here believing I would ever be
away form you
I didn’t come here to find out
There’s a weakness in my faith
I was brought here by the power of love
Love by grace

And I remeber the road just went on forever
Just couldn’t seem to turn that car around
‘Till in the distance like a long lost treasure
A phone booth that just could not be found
And you standing there at the doorway waiting
And the moment when we laid back down

Repeat chorus

That was just a moment in time
And one we’ll never forget
One we can leave behind
‘Cause when there was doubt
You’ll remember I said

I didn’t come here believing I would ever be away from you
I didn’t come here to find out
There’s a weakness in my fait
I was brought here by the power of love
I was brought here by the power of love
Love by grace

cam asta sunt planurile mele pentru 2010. Și dacă ai mei sunt sănătoși o să reușesc.

Hai pa 2009!

2
comments

Dec 30

Feminitate plus-size

glamour_plus-sized-300x200Filiformă nu am fost niciodată. Rubicondă, nemulțumită ba de coapse, ba de brațe, ba de glezne,da. Întotdeauna nevoită să fiu atentă la mărimea feliei de tort, la prăjiturile pe care ador să le fac în casă, la mesele copioase de acasă. Și întotdeauna într-o cursă mai mult sau mai puțin îndârjită cu kilogramele. Dar skinny nu am să fiu niciodată, nici dacă din sfântă zi de azi nu mai mănânc nimic până la majoratul copilului meu. Sunt făcută să învăț să-mi accept și chiar să-mi iubesc mult blamatele curbe, pliuri, colaci sau colăcei. Da, eu sunt femeia “plus size” care o să aibă grijă să mă încapă blugii mărimea 12, proaspăt cumpărați, rochia neagră în fâșii, ce știe foarte bine să ascundă preaplinuri, haina roșie de la M&S, minunată pentru zile în care mă mint că-s balonată și cam jumătate din dulapul meu, plin cu haine deștepte. Hainele deștepte sunt cele care mint un ochi, sau fix acel ochi care trebuie: al tău sau al Lui, sau al Ei, prietena ta care tocmai îți scrie o noua dietă cu supă de varză. Hainele deștepte știu cum să-ți șoptească în oglindă ca da, îți stă bine, pari mai înaltă, sau îți măresc mulțumirea de sine cu un decolteu ce juri că este siliconat.

lizzie-miller-210x300 În revista Glamour, a apărut fotografia unei femei care se simțea bine în pielea ei, pozând într-o pereche de bikini. Fără să-i pese de colăcei, sau de coapse generoase. O femeie care, cu timpul, a învățat că ceea ce vede în oglindă e ceva prețios, ce nimeni nu mai are fix în aceeași concentrație, mărime, lățime. O femeie care știe că nu are rost să pierzi relaxarea pe care ți-o oferă o ședință de masaj, doar de teama că acolo trebuie să te dezbraci, să-ți cer scuze că nu ai mai ținut dieta cu iaurt de două luni, că nu e nevoie să dai sauna pe liniștea camerei tale în care te ascunzi de tipele slabe de la spa, că o cină romantică pentru iubit nu înseamnă doar apă plată cu lămâie și un bol mare de salată de care el nici nu se atinge.

Și-mi place fotografia celor de la Glamour nu pentru că strugurii sunt acrii. Toamna asta s-au copt chiar foarte bine. Ci pentru că sunt conștientă de Sindromul Barbie, de discriminare bazată pe centimetrii din talie, pe obsesia pentru mărimea 8, de anorexie, de probleme ale imaginii corporale. De un pat al lui Procust, în care nu avem cum să intrăm toate/toți.

 

 

6
comments

Dec 28

Marshmallow test

1
comments

Dec 28

Coregraful lui Beyonce

0
comments

Dec 27

Păpuși cu suflet

Atenție! Animație ce dă fiori!

Alma from Rodrigo Blaas on Vimeo.

0
comments

Dec 25

Ladies, here they come

Îmi cunosc destul de bine publicul, vizitatorii adică. Vizitatoarele mai bine zis. Acesta este un blog de mamă, citit de mame, viitoare mame, femei. Cei câțiva bărbați rătăciți probabil că au indigestie de la cârnați și stau tolăniți în pat.
Așa că, doamnelor mele dragi, dacă moșul nu a venit, sau a fost sărac, sau a fost îmbelsugat dar nu i-ați apreciat condiția fizică, vă ofer un cadou de Crăciun. Cel mai rău îmi pare că nu îl pot pune fiecăreia sub brad.
Merry Christmas!

via: Cabral

0
comments

Dec 25

Crăciun fericit!

Ne-am bucura să vă știm bucuroși de acest Crăciun, liniștiți și împăcați. Iar darurile pe care le primiți să fie dintre cele mai alese!
Crăciun fericit!


colind5
Asculta mai multe audio Diverse

2
comments

Dec 24

Rareș în o mie de cuvinte: ultimele

… ultimele 490

“Eu, Rares cel Grozav sunt eroul mamei mele, sunt viteazul lui tati, sunt planurile lor de indragostiti, sunt surpriza lor de casatoriti, sunt minunea ce a intors-o pe mami din drum, sunt secretul tainuit o zi, sunt samburelul de 7 luni, sunt girafa albastra cu care am invatat sa dorm, sunt toate melodiile de la carusel, sunt toate produsele Mustela, sunt toti pupicii lui mami, sunt toate jocurile lui tati, sunt toata dragostea lor.”

eu sunt rodul planului cu ceea ce trebuia sa se intample abia peste 2 ani, sunt cel care s-a grabit si s-a nascut in urma unui control de rutina, sunt cel care reuseste sa rada in secunda 1, sa planga in secunda 2, pentru ca in secunda 3 sa rada din nou
sunt cel pe care tati nu vrea sa-l schimbe de Pampers cand acesta contine “bomba ecologica”, sunt cel indragostit de tablourile din sufragerie, sunt “vai, ce mic e!” din plimbarile in parc, sunt gimnastul de nevoie, sunt inotatorul de performanta din cadita de plastic, sunt alintatul lu’ mama, tata, bunica, bunicul, sunt radarul care intoarce capul in toate directiile, sunt “meah”, “beah” si alte onomatopee, sunt somnoros cand lumea vrea sa se joace cu mine, sunt energic atunci cand trebuie sa dorm, sunt cel mai nou membru al familiei, sunt Rares”… asta era anul trecut.

Acum, sunt toate colindele pe care mi le-a cântat mama la culcare, sunt toate mângâierile ei, sunt toate rugăciunile cu îngeri, sunt toate privirile calde ale lui tati, sunt toți fulgii de nea care mi s-au topit pe nas, sunt toate urmele de cizme de cauciuc din zăpadă, sunt urmele de sanie de pe drum, sunt toate globurile pe care le-am spart, toate lacrimile de bucurie ale bunicilor, toate cadourile primite sub brad, sunt mașinile mele în care nu mă mai satur să mă tot urc, sunt “tata, pa, papa, ci-i, oti, ham, țiuș, muu”.

Rareș e copilul la care nu mă mai satur să ma uit, pe care nu mă mai satur să-l îmbrățisez, să-l pup, să-l iubesc. Sunt convinsă că e cel mai minunat din lume, că oricât aș căuta altul mai bun ca el nu am cum să găsesc. El mă împlinește și mă completează, ne împlinește și ne completează. El ne-a dat familia pe care o avem azi. El a făcut să existe acest loc mic în care da, am vrut să mă laud. Și am vrut să poată afla oricine că de când s-a născut, eu, noi, suntem în primul rând pentru el. O mie de cuvinte sunt puține, sunt firimituri de suflet.

Îți promit că nu voi lăsa niciodată la întâmplare dorințele, visele, gândurile tale. Iubirea sau sufletul tău. O să am grijă de tine așa cum voi ști eu cel mai bine, te voi ține de mână atunci când vei avea nevoie, așa cum a fost azi când ne-am plimbat pe zăpadă. Mâna mea o sa fi mereu întinsă spre tine, iar sufletul meu îl ai deja din prima ta zi.

5
comments

Dec 23

Rareș în o mie de cuvinte: 50 de oglinzi

vesel, mic, rânjit, frumos, aleargă, ochi căprui, degete mici, zâmbet fermecător, mănâncă, vorbăreț, copil, jucăuș, șmecher, curios, se strâmbă, cântă, palme pufoase, uitat pe sub gene, dans, “ci-i?”, bălăceală, zâmbește în somn, 8 dinți, alintat, încăpățănat, energic, imită, mușcă, mă strânge de gât, băiat, perseverent, pitic, sociabil, se ascunde, mașini, RAREȘ.

0
comments

Dec 22

Brad cu globuri de Revoluție

Abia mă făcuseră pionier. Eram în clasa a doua. După două luni de comandant de detașament, toți și-au rupt șnururile de pe umăr. Și au au găurit un steag. Iar noi nu am mai putut găti bradul de Crăciun. Începuse revoluția și tata nu ne dădea voie să ieșim din casă, să mergem să ne cumpărăm globuri. Așa a început Revoluția.

Eram la Brăila și nu-mi amintesc decât îngrijorarea de pe chipul părinților atunci când se striga: “A căzut Ceaușescu!”. Parcă se bucurau și parcă le era teamă. Era pentru prima dată la noi în casa când ei vorbeau șoptit, pe după colț. Până în Ajunul Crăciunului doar tata a ieșit din casă. Ne cumpăra tot ce aveam nevoie de mâncare și apoi pleca. La căteva blocuri mai încolo se trăgea. Se auzea foarte bine de la noi din casă. Auzeam de teroriști, de securitate, de om împușcat în casă, de alții cu glonț în tabloul din sufragerie. Cineva chiar ne spusese să dormim pe jos, iar ziua să stăm cât mai mult asezați, să ne ferim de gloanțe rătăcite.

În ziua de Ajun am plecat cu mama să ne luam globurile. Părinții hotărâseră că trebuie să avem brad. Mergeam pe lângă gardurile unor blocuri în construcție. Mama mergea aplecată și ne ținea strâns de mână. Deși îi ajungeam până la brâu, o imitam și mergeam cu capul plecat. La alimentara ne-am oprit. Era scandal. Un om fusese împușcat la rând la pâine. Am ocolit, am mers cu pași grăbiți, eu mai mult alergând, am luat globuri, iar mama și-a recăpătat suflul abia în casă.

În ziua de Crăciun a venit descătușarea: l-au împușcat! Știu că tata a zis: “Nu trebuiau să-l împuște! Nu în ziua de Crăciun!”

1
comments