Parcă încet încet, se aud clopoței dansând pe “Jingle bells”. Din când în când străbate și câte un Ho Ho Ho, care-l anunță pe bătrânelul jovial cu barbă albă.
Asta înseamă globuri, beteală și colinde. Case împodobite în roșu și alb, coronițe din crengi de brad la ușa de la intrare, arome de lemn de santal din sufragerie până în dormitor. Punem un Moș îmbujorat la fereastră și îi povestim copilului despre noaptea de Ajun. Magică și plină de secrete. Musai să doarmă cel mic, altfel magia se desface și cadourile rămân blocate până la anul în Țara lui Moș Crăciun.
O condiție esențială este să fie ascultător pănă atunci. Pentru că moșul bicolor își pune elfii să vegheze tot: cum mănâncă, cum își strânge, sau nu, jucăriile, cum se comportă în magazin… Ce aud copiii de pe 1 decembrie până pe 25 dimineața? “Dacă nu…, vede moșul și nu-ți mai aduce nimic!”. “Să vedem dacă vine moșul, la cum te comporți…”. Într-o clipită mămicile transformă un bunic fermecat (și foarte bogat) într-un Scrooge de care copiii fug. Seara le povestim despre cât de minunat e, iar dimineața le servim sandwichuri cu unt și amenințări.
În secret însă umplem dulapurile de pachete frumos ambalate, le cumpăram căciulițe roșii cu margine albă pufoasă, șosete mari americane de pus la șemineu, brad sau fereastră, îi învățăm colinde și vorbim cu vecinul de la 3 ca pe 24, pe la 7 seara să se îmbrace în costumul tradițional de la Polul Nord. Îl rugăm insistem să schimbe țigările sau să stea vreo 3 ore în zăpadă, astfel încât să aibă un Ho Ho Ho cât mai răgușit.
Ne așezăm lângă brad, pregătim aparatul foto, camera video HD, bate la ușă și… copilul mic începe să plângă. Nu-i chip să-l ia moșul în brațe. Insistăm ca măcar la fotografia pentru album să rămână costumul de elf al celui mic și… ochii vecinului de la 3.
Și pe bună dreptate se sperie. Întotdeauna alegem vecinul cel mai corpolent de pe scară, moșul nu a fost niciodată mic și slăbuț. În plus are fața acoperită de barbă (de fapt vată de la farmacia din colț) și încearcă să scoată cele mai grave sunete.
Nu vrea și nu vrea oricât am încerca să-l împăcăm sau să-l liniștim. Îl vrea cât mai departe de el și se uită la el doar ridicând din sprânceană.Nu forțați copilul să stea în brațele lui Moș Craciun mai mult de o fotografie. E o amintire haioasă pentru anii următori. Apoi lăsați copilul să se bucure de cadouri.
(Mai mulți copii speriați de Moș Crăciun, aici!)
