Iar mi-a tras Rares presul de sub picioare. Adica m-a lasat cu gura cascata, cu vid intracranian, exclamand: nu credeam ca poate sa faca asta! 
Sa fi fost vreo 3 noaptea. Sau 4. Cam atunci s-a gandit copilul meu ca merita sa escaladeze patutul. A meritat! A fost un succes total. Noi am auzit o busitura via camera lui, am sarit ca arsi din pat, in miez de noapte (apropo, ne-am sincronizat extrem de bine: nu ne-am imbulzit, nu ne-am calcat pe picioare si totusi am ajuns amandoi in acelasi timp la usa camerei copilului) si am dat cu usa peste copil. Imediat creierul meu lancezit de intunericul ce se ghicea printre perdele a emis o intrebare inutila in acel moment, dar de bun simt as zice: Cum sa dau cu usa peste copil, daca locul copilului e in patut? Inutila cum ziceam, pentru ca Rares se impleticea deja printre picioarele noastre. De uimire, de ameteala, de intuneric, de slabiciune feminina am scos un: “au”. Am luat copilul, l-am verificat de julituri, cucuie, urme ale indraznelii, nimic. Stima lui de sine era teafara, putin cam cu nasul pe sus as zice. Creierul meu, debita in fundal intrebari chinuitoare pentru inima supraexcitata a unei mame: Cum a facut asta daca el abia trece cu barbia de marginea patului? Cum daca nu are nici un punct de sprijin? Matematic era imposibil.
Short story: a sarit din patut. Dimineata l-am pus sa-mi arate cum a facut. Da, am un copil inventiv! L-am filmat ca sa am dovada (avem un delay tehnic insa, cum vine tati acasa, cum il dam pe web).
Punctul lui de cotitura a fost depasit. Al meu e urmatorul: mi-e clar ca asta e noua distractie. Nu ca va mai incerca, asta va face mereu cand nu o sa-l pun treaz in patut. Si pentru ca inca nu vreau sa-l inscriu la 100 m garduri/grilaje de patut, ce sa fac? Sa dau jos partea din fata ca sa se poata da jos in siguranta si fara pericol cardiac pentru mine?
Vai, vai, vai!
Dexteritate au la nivel maxim, am surprins-o si eu pe Oana intr-o pozitie imposibila, uneva planand efectiv la un nivel paralel cu salteaua pe deasupra gratiilor.
Deci, da, cred ca mai bine lasi jos grilajul de tot. Macar sa se dea jos normal. Pune si niste perne/paturi pe langa, pentru amortizare.
Da, eu sunt de parere sa dai jos gardul. O sa-l escaladeze de acum inainte. Probabil ca va veti trezi cu el plangand la usa sau la voi in pat daca reuseste sa deschida usile…
Nu poti sa scoti din bare ca sa aiba loc sa iasa ?
La al meu se scot 2 bare din panoul din fata patului si iese pe acolo. Nu il dau jos de tot ca inca merge asa
Da, zic si eu ca e cazul sa renuntati la gratii. Daca tot le fenteaza. Poate ii pui insa aparatori, cred ca sunt la Ikea si poate o salteluta sau o patura mai groasa langa pat sa aterizeze pe moale? Ma gandesc ca nu e somnambul sa incerce cumva sa escaladeze in somn , in continuare lateralele cand are loc de-ntors…
Noi la aproape 2 ani nu am reusit performanta pentru ca doarme inca la noi in dormitor, in ultima vreme mai mult la noi decat la el in pat.
Lala o sa ne gandim la gratii. Prima idee a fost datul tuturor gratiilor jos. Avem aparatorile de care vorbea Ceska. Patutul e luat de la Ikea. Si o sa pun si o saltea langa pat, cel putin la inceput.
aveti monitor/interfon la el in camera? ca daca auziti foieli macar stiti de urmeaza …
)
D
altfel, ca incurajare, tot asa a inceput si Anna …
infiintam un club de alpinism urban for toddlers?
alina, avem babyphone. Dar am renuntat acum cateva luni la el, ca am zis ca suntem mari
.
, asa ca un preview. Infiintam si clubul, desi sper din toata inima sa ne dati afara cat mai repede din el 
. Tu te odihnesti, da?
Eu ti-am mai zis ca-l asociez foarte bine pe Rares cu Anna. Si dintre toate cele trei caprite ale tale, ispravile Annei le memorez