Citind parerile multor mamici, din ultimele zile, despre comportamentul violent al copiilor, in public, am reevaluat prezenta in librarii a unor coduri de bune maniere penru copii. Da, pot fi gaselnite ale editurilor, in goana de a exploata la maxim bunavointa parintilor de a deschide portofelul in fata oricarui produs ce garanteaza inteligenta, succesul, frumusetea propriului copil. Da, poate sunt incomplete, depasite, scortoase, dar sunt. Si ar trebui vandute la pachet cu un exemplar de bune maniere pentru parinti.
Ghidurile clasice vorbesc despre vorbitul cu gura plina, despre porecle, despre asteptat randul, despre degete in gura sau nas. Poti sa ii ceri unui copil de 1 an sa nu stea cu degetul in nas? Si daca sta ce discomfort aduce el celor din jur? Sau sa nu umble in geanta? Dar daca are 3 ani poate sa-ti umble in genata?
Sa tina picioarele apropiate la masa. La intrarea intr-o cladire sa astepte linistit sa iasa cei ce stau de cealalta parte a usii. Sa duca una dintre sacosile mamei. Sa nu scrie pe bancile din parc.
Regulile de buna maniera pentru copii au fost introduse pentru prima data in Marea Britanie, in 1889. Aratau cam asa:
Mai nou in Statele Unite a fost infiintata o scoala a bunelor maniere pentru copii si adolescenti, unde invataceii afla despre cum sa se comporte la locurile de joaca, sau in spatiul virtual, la mall, despre limbajul corpului.
La noi am gasit cursuri de bune maniere si ghiduri in librarii. Putini parinti par interesati sa le dea atentie. Si asta pentru ca nu e de ajuns sa citesti o carte sau sa te inscrii la un curs, e nevoie sa fii model pentru copilul tau. Parintele este cel mai bun ghid de bune maniere, prin imitatie copilul il invata pagina cu pagina. Cum sa nu fie copilul agresiv daca isi vede mama zilnic certandu-se cu vecina, injurand vanzatoarea de la magazin sau trantindu-i sotului farfuria cu ciorba in fata. Da, e greu, e imposibil sa te comporti ireprosabil in fiecare secunda in care esti cu copilul. Dar poti sa incerci sa te controlezi, sau sa inceci sa-i explici ca ceea ce ai facut tu nu e frumos/elegant/corect. Nu e greu sa-i spui: am gresit!
Nu cred ca e nevoie de reguli de cum sa tii degetele de la picioare in timpul mesei, nici de cum trebuie impaturita batista, ci doar de cele legate de respectul pentru tine si pentru ceilalti, despre cinste si adevar, omenie, mai spuneti si voi cateva…
Mai au nevoie copiii nostri de cei 7 ani de-acasa?
Da, intai sa cunoasca parintii bunele maniere….doar ca bunul simt mi se pare ca trebuie sa fie acolo, ca un dat aproape genetic…sau se poate invata si asta? Imi doresc cel mai mult ca atunci cand gaza mea va da dovada de bun simt sa nu fie considerat prost sau las. Vad la el ca se retrage repede cand apare o situatie conflictuala si cedeaza de la sine decat sa se implice intr-o “tranta” pentru nu stiu ce jucarie pe care au cazut ochii si spre care isi intind mainile alti copii. O fi bine? Cert e ca va face karate!!!! Nu ca sa devina bataus ci ca sa ii poate pune la respect pe cei ce nu cunosc decat forta pumnului si nu puterea vorbelor.
Nici Rares nu prea protesteaza fata de alti copii. Nu-mi doresc sa fie batausul parcului dar na’! Si violenta clar se invata din familie, iar noi abia reusim sa prindem tantari. Oricum sporturile sunt bune si pentru disciplina si pentru increderea in sine.
Sunt complet de acord cu ceska: dincolo de oricate manuale si scoli de bune maniere, bunul-simt este genetic.