Am intrat in era socializarii. Copilul observa copiii din parc, jucariile copiilor pe langa care trece, se “lupta” pentru suprematie la locul cu nisip…
Caz: merg cu Rares la un loc cu nisip dintr-un parc. Copilul se joaca frumos, eu ma bucur de putina liniste, suntem doar noi doi si un minunat soare de octombrie. De pe aleea umbrita de crengile unui castan posomorat ca-i fug copii pe jos, apare un copil cu mamica lui. Copilul pe la 4-5 ani, plin de energie numai buna de irosit printre leagane, fire de nisip si copilul meu cu a lui tricicleta. Fuge si il tranteste pe Rares in nisip. Nu intervin. Nu-i nimic ma gandesc, nu s-a lovit, nu e nici un pericol, asa invata sa relationeze cu tot felul de oameni. Ce-i drept ma uit putin pe sub spranceana la baietelul zglobiu. Rares se ridica tacticos, isi bate palmele una de alta ca sa indeparteze nisipul si il cauta din ochi pe Speedy zis si Gonzales. E copil deci ii cauta compania. Vine Speedy al lui Gonzales cu doua pietricele in mana, se indreapta spre copilul meu si incearca sa-i bage pietrele in gura, cu forta. Nu ca al meu nu a gustat prundis niciodata, dar e in faza autoalimentatiei, asa ca pietrele le vrea de la el din mana. Ma reped spre locul faptei, strig un NU viguros si opresc mana cu pietre. Arunc un “Nu e voie!” adresat ambilor copii. Il iau pe Rares, inventez un nou punct de atractie si ii repet ca nu e voie sa mancam prundisul statului, ca ne amendeaza primaria. In timpul asta mama nr. 2 emite teoreme numai bune de demonstrat, cauzatoare de blocaje respiratorii, mie: “Nu mama ca el e mic!Ia da-i pietrele alea sa vezi cum moare!”.
Nu am stiut cum sa reactionez. Cui sa-i explic faptul ca evenimentul a fost periculos si neelegant? Copilului? Sau mamei? Nu-i pot oferi 1 minut de educatie unui copil care sta restul minutelor pana la 24 de ore cu mama lui. Mama care tot timpul petrecut impreuna mi-a explicat cum de la 1 an “astia” se fac obraznici. Si nu ai ce sa le faci.
Ce faci in astfel de situatii? Cum reactionezi atunci cand un alt copil este obraznic, este agresiv cu copilul tau?
Il certi, chiar daca este prezenta mama acestuia?
Iti iei copilul si pleci? Pana la urma fiecare este responsabil de educatia propriului copil?
Ii adresezi cateva cuvinte mamei?
Cat eram in Ro si aveam probleme din astea, e clar ca ii spuneam copilasului ce aveam de zis. Cu blandete, pe masura varstei. Daca nu se putea vorbi cu ei(erau si din acestia) pentru ca pe o ureche le intra si pe alta le iesea, chiar daca interveneau parintii/bunicii lor, atunci imi luam jucariile(in cazul asta copiii) si plecam. E greu sa faci educatie la tot parcul, pana la urma se vor alege copilasii cu care se va putea juca Rares, ai sa vezi. Interactiunea intre doi mititei(lasate cu turnat nisip in cap sau dat cu lopata in cap) e cea mai dificila. Pentru ca nici unul nici altul nu inteleg prea bine ce si cum. In cazul in care apare unul mare din acesta care nu vrea sa inteleaga e si mai dificil. Pentru ca e mai mare si ii poate face rau. Cam asta a fost pe vremea cand ale mele erau mici…deh, trece vremea…;).
eu n-am decat intrebari
http://caprele-irinucai.blogspot.com/2009/10/fara-violenta.html
Daca e risc mare, intervii si separi copiii. Daca nu e risc, doar suparare, te ocupi doar de al tau. Am comentat si la Irina. Indiferent cat de tare ne-ar supara metodele educationale ale altor mame, nu avem dreptul sa intervenim, decat daca opinia noastra are sanse sa ajunga unde trebuie. Altfel este doar impolitete. Zic eu. Si nervi irositi.
In cazul vostru concret, eu zic ca ai procedat cum trebuie.
Eu imi luam pruncul si plecam . Nu pot face educatie in parc. Si poate modelul meu de educatie nu era considerat oricum adecvat de impricinati. Asa ca preferam/prefer inca sa o iau din loc
@mihaela: eu am incercat sa-i spun copilului ca nu e frumos sa-l tranteasca, sa-i ia tricicleta… si m-am trezit cu o minge in cap. De doua ori. Si mi-a fost clar ca nu am cu cine vorbi.
@alina: si eu cred la fel. cu ce drept ma bag eu in educatia altor parinti. Nici mie poate nu mi-ar pica bine.
@Lala: de acord cu tine. Pe de alta parte ma gandesc ca la un momenet dat Rares o sa inteleaga ca e bine sa taci si sa inghiti sau sa pleci capul. Eu una asa am fost toata adolescenta. Nu mi-a fost rau, n-am ce zice, dar tare mi-ar fi prins bine uneori sa sar la beregata cuiva
Fiecare este responsabil de educatia propriului copil e drept. Însa atunci când propriul copil al cuiva este violent în parc sau oriunde si îl ataca pe al meu, iar parintele însotitor tace, eu nu o sa-mi iau copilul de mâna si nu mai frecventez parcul respectiv. Mai degraba îl întreb voalat pe copilul violent, suficient de tare sa auda parintele însotitor daca i-ar placea lui sa fie lovit. De mine, de exemplu. Desi nu voi face asta niciodata.
Într-o întâmplare similara, ne-am trezit la un moment dat într-o antecamera la medic mai multe mame cu mai multi copii. Dintre care o pereche de mama-copil foarte violent. Si mai mare ca vârsta decât cei de acolo. Atât de violent încât s-a trezit sa arunce cu pixurile proprii în mine, dupa ce împinsese si lovise alti copii. La care mama proprie nu a replicat nimic, nici macar ca nu e voie. Întreaga atitudine a mamei îmi demonstra ca e complet depasita de situatie. Atunci am ridicat de pe jos un pix de la picioarele mele si l-am pus la mine-n poseta. Când micul monstru s-a uitat urât la mine, i-am spus ca “daca l-ai aruncat înseamna ca nu-ti mai trebuie” Si nu l-am înapoiat nici macar când mama a facut inventarul pixurilor, dar l-am pus vizibil pe unul din rafturile cabinetului.
Deci nu, nu sunt obligata eu sa tolerez violenta nimanui în parc, pe strada. Si solutia “capul plecat sabia nu taie” nu o agreez.
?S da, este vina mamelor (parintelui care petrece cel mai mult timp) în principal pentru carentele de educatie ale copiilor.
Scuze, comentariul meu e scris cu diacritice
@anatati: good point. Nu se potriveste cu firea mea, dar din punct de vedere rational iti dau dreptate. Cum ziceam mai sus, nu as vrea ca Rares sa inteleaga din atitudinea mea ca el e cel care trebuie sa plece, atata vreme cat nu a facut nimic rau. De ce sa le dam impresia copiilor ca daca esti smecher esti cel care detine controlul? Eu am fost crescuta sub principiul capului plecat, dar as vrea ca Rares sa cunoasca ambele posibilitati de a reactiona. Multumesc pentru comentariu.
Eu imi iau copiii si plec. Eu i-am invatat ca nu au voie sa atinga un fir de par de la ceilalti ca atare nu sunt in stare sa se apere, eu le-am invatat sa imparta ca atare ele nu au niciodata jucarii. Ca atare eu nu educ copiii altora ci strang cu hotarare jucariile copiilor mei si ma mut mai incolo. Si ma enerveaza la maxim mamele care nu reactioneaza cand copiii lor sunt violenti.
Da, papadie, sunt de acord ca este cea mai civilizata abordare. Insa sunt situatii in viata, in general cand e bine sa stie sa riposteze nu sa-si ia jucariile si sa plece
Daca-mi scuzi analogia. Sigur ca educatia altor copii prin parcuri nu e de dorit, insa ma gandeam asa: ca adult, daca ne confruntam cu o situatie in care suntem agresati (sub orice forma) avem posibilitatea sa chemam politia, nu? Ei bine, de ce nu am chema politia sa le bage mintile in cap si mamelor sictirite care se uita cu mandrie in timp ce copiii lor fac legea-n parc? Eventual ele scuipand seminte de pe banca….